Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
Epoca bronzului se prăbușește, în jurul anului 1200 î.Hr., cu o serie de mișcări dramatice care au loc în toată Europa. Astfel, Egiptul este atacat de ceea ce ei au numit „oamenii mării”, Imperiul Hitit se prăbușește, palatele miceniene sunt atacate, ilirii ajung în Istria, marile construcţii dispar. Iar toate au loc la sfârşitul epocii bronzului.
În istorie, acest eveniment se mai numeşte „prăbușirea epocii bronzului târziu”, fiind asociat cu schimbările de mediu, migrația în masă și distrugerea orașelor. Se presupune că prăbușirea a afectat o zonă mare a Mediteranei de Est (Africa de Nord și Europa de Sud-Est) și Orientul Apropiat, în special Egiptul, estul Libiei, Balcanii, Marea Egee, Anatolia și, într-o măsură mai mică, Caucazul. A fost ceva brusc, violent și perturbator din punct de vedere cultural pentru multe civilizații ale Epocii Bronzului, totul ducând la un declin economic brusc puterilor regionale. Cauzele prăbușirii epocii bronzului târzii au fost propuse încă din secolul al XIX-lea, printre acestea numindu-se erupții vulcanice puternice, secete, boli, invazii ale „oamenilor mării”, perturbări economice datorate creșterii prelucrării fierului, precum și altele.
În cartea „1177 BC: The Year Civilization Collapsed” / „1177 î.Hr.: Anul căderii civilizației”, arheologul Eric Cline face o radiografie cu privire la prăbușirea civilizației din epoca târzie a bronzului, o perioadă de tranziție care i-a afectat pe egipteni, hitiți, canaaniți, ciprioți, minoici, micenieni, asirieni și babilonieni. El prezintă dovezi care susțin o „furtună perfectă” de „mai multe eșecuri interconectate”, ceea ce înseamnă că nu doar cataclisme naturale și evenimente create de oameni au provocat dezintegrarea și dispariția unei civilizații antice care a încorporat „imperii și popoare globalizate”, ca cele menţionate mai sus.