„Efectul Hutchison” observat în laboratoare: levitaţia obiectelor, contorsionarea metalelor, fuzionarea materialelor – toate încălcând legile fundamentale ale fizicii! Totul se bazează pe lucrările lui Nikola Tesla

Aţi auzit de „Efectul Hutchison”? Totul a început la sfârșitul anilor 1970, când John Hutchison și-a înființat un laborator în Vancouver (Canada), în care a început să reproducă lucrările executate de inventatorul Nikola Tesla. În studiul lui Hutchison, au fost folosite aparate precum generatoarele electrostatice alături de bobine Tesla, ceea ce a dus la descoperirea unei game de fenomene fizice neobișnuite. În apropierea echipamentului său, el a pretins că a observat obiecte grele care levitau ajungând spre tavan, metale contorsionându-se ciudat în forme ciudate, care semănau cu jeleul și diferite materiale fuzionând împreună – rezultând ceea ce cunoaștem acum ca „Efectul Hutchison”.
Multe din efectele observate încalcă complet legile fizice fundamentale, ca de exemplu fuzionarea metalului cu lemnul! Sau încălzirea/răcirea ciudată observată pentru anumite obiecte. Hutchison a atribuit aceste efecte tocmai energiei punctului zero teoretizată de fizica cuantică, alături de undele electromagnetice longitudinale postulate de Tesla. Totuşi, comunitatea științifică a rămas sceptică, din cauza incapacității de a replica efectul în timpul experimentelor controlate.
Totodată, John Hutchison a primit multe critici din cauza lipsei sale de educație și documentare științifică formală, combinată cu teatralitatea demonstrațiilor sale, ceea ce i-a determinat pe sceptici să pună la îndoială legitimitatea lor. Hutchison, pe de altă parte, nu s-a identificat ca un om de știință, ci ca un experimentator care și-a propus să vadă modul în care diferitele energii interacționează fără nicio teorie limitativă. El a recunoscut că aceste efecte nu s-au întâmplat nici în funcție de predictibilitate, nici de control, ci le-a văzut ca o dovadă a autenticității lor.
Efectul Hutchison subliniază importanța „științei marginale” în provocarea normelor tradiționale, ca sursă de inspiraţie pentru descoperiri inovatoare viitoare. „Ştiinţa marginală” joacă un rol ambiguu: adesea nu merge nicăieri, dar o zonă în care normele sunt contestate și nu este întotdeauna negativă.
La câteva decenii după apariția sa, Efectul Hutchison îi fascinează încă pe sceptici și curioși deopotrivă; este considerată de unii ca dovezi ale științelor fizice neexplorate, iar de alții ca un alt exemplu de interpretare greșită în lumea de astăzi a complexității științei și tehnologiei. În epoca de astăzi, care apreciază raționalitatea și raționamentul bazat pe dovezi, anomalii precum Efectul Hutchison provoacă discuții interesante despre cum apar descoperirile științifice. Ar trebui să luăm în considerare conceptele care contestă principiile științifice consacrate?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Author: admin
Administrator site omenirea.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *