Istoria uluitoare a lui Kaaba – „piatra neagră” de la Mecca: un dar al arhanghelului Gavril sau un meteorit din centura de asteroizi?

Musulmanii se închină în fiecare an la o „piatră neagră”, numită şi Kaaba. Dar care este istoria ei? Istoria ar începe cu prăbuşirea unei pietre negre, arzând, pe o dună din deşertul Arabiei, topind nisipul din jur şi vitrificându-l. În funcţie de persoana care ar depăna povestea, piatra neagră ar fi un meteorit din centura de asteroizi, un dar înflăcărat al arhanghelului Gavril sau o bucată neagră, şi deci malefică, smulsă din trupul alb şi strălucitor al Lunii.
Cu 3.000 de ani în urmă, un grup de beduini a dat peste piatră, care era aşezată acum pe un mic altar în ruine. Conform scrierilor din Hadith – tradiţia populară a Islamului, similară cu Talmudul iudaicilor – beduinii erau Avraam şi fiul său, Ismael, iar altarul pe care îl descoperiseră fusese construit de Adam în locul numit azi Mecca.
Avraam şi Ismael au construit pentru piatra sfântă un altar nou, mai solid, pe care l-au botezat Kaaba. Când au sfârşit lucrul, Avraam a urcat pe culmea muntoasă ce străjuia Mecca. De patru ori a strigat ca o pasăre şi de patru ori o zburătoare a venit şi i s-a aşezat pe umăr. La porunca lui Dumnezeu, Avraam a tăiat fiecare pasăre şi a aruncat bucăţile de pe munte. De fiecare dată bucăţile s-au reunit, iar pasărea a revenit în zbor la Avraam şi s-a aşezat iar pe umărul lui.
Profetul a coborât de pe munte şi s-a dus la Kaaba, unde a fost întâmpinat de arhanghelul Gavril, care i-a învăţat pe el şi pe Ismael cum anume să-i venereze darul şi cum să-l slăvească pe Dumnezeu Atotputernicul. Le-a arătat cum să arunce pietre în cele patru zări, să se spele ritualic, să poarte veşminte albe, simple, şi să înconjoare Kaaba de 7 ori – aceeaşi procedură sacră urmată şi azi cu sfinţenie de milioanele de pelerini care vin la Mecca.
Ismael şi mama lui, Agar, au fost înmormântaţi la Mecca, iar urmaşii lor au avut în grijă Kaaba. În decursul secolelor însă, scopul iniţial al altarului, acela de glorificare a lui Dumnezeu, a fost uitat. Mecca a fost cucerită de tribul Qurayaş, iar în noaptea care a urmat bătăliei membrii acestuia şi-au sărbătorit victoria mângâind piatra cea neagră. Curând, s-a dus vestea că Mecca era un oraş numai bun pentru petreceri, iar caravanele care transportau smirnă de la actualul Salalah, în sudul Omanului, spre Damasc, au început să poposească acolo pentru puţin divertisment.
Ocupanţii au început să-şi aşeze idolii în Kaaba, iar mai târziu cineva a avut strălucita idee de a închiria spaţiu în altar, pentru ca şi pelerinii să-şi plaseze idolii acolo. Astfel, cu un mileniu înainte de apariţia islamismului şi cu 4 secole înainte de cea a creştinismului, Mecca a devenit un centru de comerţ şi de pelerinaj. În cele din urmă s-au strâns 360 de idoli în Kaaba, câte unul pentru fiecare zi a anului lunar.
Tribul Qurayaş s-a împărţit treptat în clanuri avute şi altele sărace – cei care aveau ceva în proprietate la Kaaba şi cei care nu aveau. În rândul Haşimilor, unul dintre clanurile sărace, s-a născut un tânăr înţelept pe nume Mahomed. Acesta critica aspru excesele păgâne şi purtările lipsite de sfinţenie de la Kaaba. Profeţiile lui sumbre s-au împlinit atunci când Mecca, înconjurată de munţi, a fost inundată, iar Kaaba a fost distrusă.
Toate clanurile Qurayaş au colaborat la refacerea altarului Kaaba, dar când au terminat, şefii de clan au început să se certe cu privire la cel care va avea onoarea de a repune piatra neagră sfântă în locul ei special din zid. Fără tragere de inimă, au convenit să accepte sfatul celui care avea să se apropie primul de ei, oricine ar fi fost el. Persoana în cauză s-a întâmplat a fi Mahomed, care a rezolvat problema dezbrăcându-şi roba şi aşezând piatra pe ea. Apoi a arătat spre trei dintre şefii de clan şi le-a cerut să apuce fiecare câte un colţ al robei. El l-a luat pe cel de-al patrulea şi, împreună, au ridicat piatra şi au potrivit-o în locaşul ei din zid.
La scurt timp după ce a rezolvat această dispută, Mahomed medita într-o peşteră, când în faţă i-a apărut arhanghelul Gavril, care i-a dezvăluit primele versete ale Coranului. Esenţa mesajului era aceasta: există un singur zeu, Allah, iar El e îndurător şi atotputernic. Treptat, Gavril i-a comunicat profetului Mahomed întregul conţinut al Coranului, a cărui rostire desăvârşită, i-a atras rapid numeroşi adepţi.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Author: admin
Administrator site omenirea.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *