Extraordinare traditii si superstitii inaintea si in timpul sarbatorilor de Paste

Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Pastele (Invierea Domnului) este cea mai mare sarbatoare la crestini. Poporul roman, crestin la origini, are numeroase obiceiuri si traditii legate de „Saptamana Mare” (dinaintea Pastelui), cat si din timpul sarbatorii de Paste. Iata cateva din ele:
JOIA NEAGRA (Joia Mare) – era crezul in satele romanesti ca nu trebuie toarse lana si canepa. Daca se calca interdictia, cerul va pedepsi satul, va bate grindina, va fi seceta, holda si livada nu vor rodi. Seara se faceau focuri mari la colturi si se dadeau pomeni, toate in memoria celor dusi dintre vii. In Bucovina, in aceasta zi se „umplea” borsul. Traditia spunea ca acest bors va tine tot anul. In anumite zone, se ducea, in saptamana de pana la Joia Neagra, faina la biserica, la slujba; cu ea, arsa, se afumau cei ce patimeau de friguri. Tot in aceasta zi, de pe dealuri, se strigau numele fetelor harnice, ale celor nevoiase sau nemaritate, sa auda Domnul si sa le ajute.
Joia Neagra era ziua in care se roseau ouale. La cei din Muntenia era obiceiul ca gospodarul, stapanul casei, sa mearga si sa ingroape un asemenea ou la hotarul ogorului, pentru a fi feriti de „piatra”. In Maramures, in Joia Mare se tinea post negru, iar femeile si fetele urcau cu flori la cimitir, unde se rugau pentru cei dusi, pentru izbavirea de rele si slava lui Dumnezeu si a Mantuitorului.
VINEREA PATIMILOR (Vinerea Mare) – copiii erau scaldati in apa curgatoare pentru a fi sanatosi tot anul, la fel facandu-se si cu cei bolnavi sau neputinciosi. Cei sanatosi se sculau de dimineata si umblau desculti prin roua, apoi se spalau cu apa rece din fantana sau cu apa curgatoare. Se aninau ramuri verzi de tei la streasina, pentru bine si sanatate. Se astepta ploaie in aceasta zi; daca venea era semn sigur ca anul va fi plin de roade. In aceasta zi, in care a patimit Iisus, la scoaterea din biserica a ,”aerului” – o panza infatisand inmormantarea Lui – cei cu probleme de ochi si de cap treceau de trei ori sub ea. Prin anumite sate se dadeau de pomana preotului doi cocosi albi de catre familiile ce aveau morti fara lumanare. Nu se mai trageau clopotele, pana la Inviere.
SAMBATA MARE – era si este, si acum, o zi insemnata, fiind ziua gospodinelor, care nu-si mai vad capul de treburi. Sambata Mare este timpul bucatelor, al cuptoarelor si al aluaturilor. Sambata Mare este ziua in care, in desagi sau in cosuri, o parte din cele de-ale gurii erau duse la slujba Invierii pentru a fi sfintite. Seara, toata lumea mergea la biserica. Dupa slujba Invierii, preotul tamaia si stropea cu busuioc si agheasma cosurile si desagii, cei de fata ciocnind apoi un ou rosu. Exista credinta ca in aceasta noapte se deschide cerul pentru cei buni si credinciosi. Erau evitate grajdurile, vitele capatand in aceasta noapte darul de a vorbi, insa omul care le auzea isi pierdea auzul…
In Bucovina, cand preotul rostea „Hristos a inviat!”, se slobozeau sacalusuri cu praf de pusca. In Zarand se aprindeau focuri mari de trunchiuri, chiar in curtea bisericii, iar in Maramures aceleasi mari focuri se aprindeau pe culmea dealului. In sudul Banatului, in noaptea Invierii se puneau la cruci lampase aprinse, iar preotul trecea pe la morminte; in acest timp, copiii se ocupau intens de sonor. In zori lumina Invierii era si este purtata cu grija acasa, pentru a se bucura si cei care nu au fost la biserica, de vederea ei.
PRIMA ZI DE PASTI – era cea a pomenirilor, fara muzica si joc. Un obicei vechi si frumos, care-i apropia pe tineri si-l indrepta spre cele bune, era cel al Infratirii: se puneau o cruce, oua rosii si o lumanare intr-un mar. Cate 2-3 feciori, dupa cum simteau si s-alegeau, se luau de maini si, inconjurand marul, ziceau: „Hai, sa fim frati pana la moarte!” La fel si fetele deveneau surori. In Muntenia, dimineata si cinstea vin la biserica, iar in Bucovina si Ardeal flacaii umblau in cete la „udat”. Intrau in case, stropeau cu apa parul fetelor si strigau tare, de trei ori: „Hristos a inviat!” In Maramures, in aceasta zi se duceau din nou desagi cu bucate la biserica, sa-i sfinteasca preotul. Dupa slujba, intorcandu-se acasa, gospodarul inconjura masa de trei ori, rostind „Hristos a inviat!” Hrana sfintita nu se manca toata o data, se gusta din ceea cate putin, la fiecare masa, vreme de trei zile.
A DOUA ZI DE PASTI – era rezervata vizitelor. In Ardeal se facea „pranzul Pastilor”. Dupa slujba de la biserica se facea o masa mare la cimitir si se faceau pomeni de sufletul celor dusi. In Moldova se mergea cu pasca pe la vecini, pe la neamuri si pe la prieteni. In Maramures, dar si in alte parti, avea loc un ceremonial legat de plugarie. Gospodarul care iesea primul la arat in acel an era urcat pe plug si dus cu alai la cel mai apropiat rau, unde era aruncat in apa. Dupa ce era udat bine, gospodarul intindea masa mare in curte. In Moldova, lunea Pastilor era „Pastile blajinilor”, adica al celor necajiti, buni la inima, saraci si al pustnicilor. Se faceau slujbe si pomeni la cimitir, iar cojile oualor rosii se duceau si erau lasate sa plece pe o apa curgatoare.

Author: admin
Administrator site omenirea.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *