Imagine generata de Microsoft AI
21 iulie 1975, Regiunea Moscova, raionul Solnecinogorsk. S-a petrecut atunci o istorie stranie, de necrezut. Tânărul pictor amator Anatoli Malashev a povestit faptele după 3 ani unui prieten cu care a făcut armata. Când cele întâmplate au ajuns la cunoştinţa Comisiei pentru studierea fenomenelor paranormale din Moscova, s-a luat hotărârea de a studia detaliile celor petrecute. Malashev a fost supus unui riguros examen de un colectiv format din sociologi, psihologi şi psihiatri. Fără să facă o apreciere referitoare la conţinutul celor povestite, experţii au ajuns la concluzia că ele nu sunt născociri. Cu alte cuvinte, Malashev nu era bolnav psihic, cele povestite nu intră în categoria fanteziei şi nu a căutat să mintă pe cineva.
Mai jos puteţi urmări povestea lui Malashev, din punctul său de vedere. Experţii au considerat că el n-a fabulat. Aşadar, o puteţi crede sau nu?
În acea zi de iulie 1975, Malashev se afla într-o pădure, la 500 de metri de satul Kostino. Încă de pe drum, el a simţit o nelinişte pe care nu şi-o putea explica. Şi, la un moment dat a observat la 80 metri de poziţia în care se afla un disc argintiu cu diametrul de aproximativ 13 metri şi înălţimea de 4 metri.
Din acest obiect – susţine Anatoli – au ieşit trei umanoizi în costume argintii de scafandru şi s-au îndreptat spre el. Era o femeie frumoasă cu ochi albaştri, iar în urma acesteia doi masculi a căror înălţime era de 165-170 cm. Femeia a zâmbit, i-a întins mâna şi i-ar fi spus (susţine martorul): „Bună ziua, nu-ţi fie frică de noi. Noi am venit de pe o altă planetă. Ce faci?” Iar atunci când i-au propus să intre împreună în obiect, Anatoli a fost de acord…
Martorul povesteşte:
* În interiorul obiectului era o lumină egală, iar de-a lungul pereţilor inferiori – pupitre şi aparate. În centrul sferii, era o masă rotundă şi câteva scaune mici; am fost invitat să iau loc. Mi-a fost arătat un ecran asemănător celui de televizor pe care se vedea o stradă din Solnebinogorsk, care se afla la 15 kilometri de locul unde ne găseam.
* După aceasta am fost invitat să mă dezbrac. Femeia a dispărut într-un nor de fum. M-am dezbrăcat. Mi-au fost puse pe piept, pe braţe şi pe picioare nişte aparate, iar pe cap ceva ce se asemăna cu o coroană. După un scurt consult au tras concluzia: un sistem nervos puternic, o inteligenţă medie. Erau foarte uimiţi de conformaţia mea corporală.
* Mi s-a propus să călătoresc cu ei spre planeta de unde vin. Sunt de acord. Intrăm în obiect. Ne aşezăm în scaune confortabile asemănătoare celor din avioane. Zborul a durat 40 de minute dus şi 40 întors. Distanţa parcursă – aproximativ 3 ani-lumină. Se deschide un hublou şi mi se arată Pământul care se îndepărtează. După un timp îl văd din Cosmos. Pe timpul zborului nu simt niciun fel de vibraţie, dar nu mă simt tocmai bine.
* Ne apropiem de planeta lor. Este învăluită în ceaţă, în jurul acesteia plutesc sfere luminiscente mai mici. Prima impresie: planeta este artificială. De la o înălţime mai mică îmi aminteşte de Pământ.
* Aterizarea. Aerul este curat, proaspăt. Mă deplasez mai uşor decât pe Pământ. Pe locul aterizării, în stânga şi în dreapta se află câte trei umanoizi. Seamănă cu prietenii mei. Am fost luat de mâini şi condus într-o direcţie, evident, necunoscută. Drumul este pietruit, iarba seamănă cu cea de pe Pământ. Ne-am pomenit într-un fel de clădire. Pe măsură ce înaintam, pereţii se deplasau în sus, în jos şi lateral.
* Într-una din săli am văzut un ecran cu dimensiunile de aproximativ 3 x 3 metri, cu imaginea unui cap uman în dialog cu cineva din cei prezenţi.
* Am văzut cum se întineresc umanoizii. Sunt aduşi lângă un aparat, iar faţa lor întinereşte de sus în jos, fiind cuprinsă parcă de o umbră.
* Am văzut, în apropiere un gigant întunecos cu înălţimea de aproximativ 3 metri. Faţa acestuia era maro, buzele mari, alungite, nasul drept, ochii adânciţi în orbite, corpul înclinat spre înainte. Costumul parcă este confecţionat din petice separate, care vibrează la orice mişcare. Picioarele se mişcă uşor, genunchii fiind extrem de mobili. Este o apariţie tulburătoare…
* Am fost invitat să mănânc. Salată (exact ca pe Pământ), lămâie. Apa îmi aminteşte de cea minerală. Mi-au propus să rămân, dar am refuzat. După aprecierea mea am fost acolo aproximativ o jumătate de oră. Am fost urcat în obiect şi am revenit exact pe locul de unde am plecat. La despărţire, mi-au spus: „Tot ce ai văzut povesteşte unui om care te va crede”.