Imagine: generata de Microsoft Designer
De-a lungul secolelor, mileniilor şi zecilor de milenii pe acest Pământ, s-au pierdut înregistrări istorice despre culturi, artefacte şi personalităţi. Arheologii, cercetătorii și vânătorii de comori știu foarte bine acest lucru și s-au străduit să descopere misterele istoriei. Care sunt acestea? Care este lista celebrelor istorii pierdute? Continuați să citiți și aflați.
Este evident că în mii de ani de existență umană, există porțiuni importante din istorie care s-au pierdut. Celebra listă de istorie pierdută este formată din cele mai faimoase locuri, oameni și obiecte despre care se știe că au existat, dar nu au fost încă găsite. Pe de altă parte, celebra istorie pierdută include și acele locuri a căror existență nu este complet sigură. Merită să știți lucrurile care compun această listă? Desigur! Aceste informații sunt foarte interesante, așa că să începem să le analizăm.
* Tartaria. Istoria oficială se păstrează o tăcere suspectă când vine vorba de ţinutul Tartariei. Această țară gigantică din Eurasia (Europa + Asia) a continuat să apară pe diferite hărți până în secolul al XIX-lea. Acum, să vedem ce scrie Wikipedia despre asta: „Tartaria – a fost un nume folosit în Evul Mediu până în secolul al XX-lea pentru a desemna teritoriul din nordul și centrul Asiei, care se întinde de la Marea Caspică și Munții Ural până la Oceanul Pacific, după invazia mongolă-turcă, fiind locuit în cea mai mare parte de popoare turcice. Tartaria încorpora zonele actuale de stepă pontico-caspică, Volga-Ural, Caucaz, Siberia, Turkmenistan, Mongolia și Manchuria”. Adică, o mare parte din teritoriul Rusiei de azi. În „Encyclopedia Britannica”, vol. III din 1771, ni se spune următoarele: „TARTARIA: o țară vastă în părțile nordice ale Asiei, marginită de Siberia la nord și vest. Tătarii care se află la sud de Moscova și Siberia sunt cei din Astrahan, Circazia și Daghistan, fiind situați la nord-vest de Marea Caspică; tătarii Calmuci, care se află între Siberia și Marea Caspică; tătarii uzbeci și mogulii, care se află la nord de Persia și India; și în cele din urmă, cei din Tibet, care se află la nord-vestul Chinei”.
* Satania. Într-o hartă extraordinară a lumii, de 60 de foi, realizată în 1587 de Urbano Monte, şi care aparţine Colecției de hărți David Rumsey de la Universitatea Stanford, se găseşte undeva în zona de astăzi a Uzbekistan-ului un teritoriu care se numeşte Satania.
* Cele 10 triburi pierdute ale Israelului. În secolul al X-lea î.Hr., la moartea regelui Solomon al Israelului, ca urmare a unor neînţelegeri din interior, zece triburi din nord au alcătuit regatul lui Israel, sub conducerea lui Ieroboam, iar cele două triburi rămase în sud (ale lui Iuda şi Beniamin) au alcătuit „regatul Iuda”. Soarta deportaţilor din nord a fost alta. Cele zece triburi luate în captivitate de către asirieni au fost duse în răsărit, şi nu s-a mai auzit nimic despre ele; există numeroase dovezi că ele nu s-au reîntors niciodată în Palestina. Profetul Ezra spune că acei evrei ar fi ajuns într-o regiune numită Arsaret. Un cercetător, pe nume Thomas Ledlie, considera că Asaret desemna districtul Hazara din Pakistan şi teritoriul alăturat din Caşmir.
* Vechii egipteni au ajuns în America şi Australia? În timp ce oamenii de știință încă mai susţin ideea că cel care a descoperit Americile a fost Cristofor Columb, există din ce în ce mai multe dovezi că vechii egipteni aveau capacităţile şi cunoştinţele pentru a întreprinde călătorii peste Oceanul Atlantic cu mii de ani în urmă. Astfel, în 1992 un cercetător german care efectua diverse teste pe mumiile egiptene a descoperit urme de hașiș, tutun și cocaină în pielea, părul şi oasele acestora. Dar, tutunul și cocaina provin din plante care au crescut doar în „Lumea nouă”, adică pe continentul american, în urmă cu mii de ani. Așadar, cum au ajuns aceste narcotice exotice în Egiptul antic înainte de a fi găsite în „Lumea nouă” de către conquistatorii spanioli? Această probă solidă dovedește că vechile civilizaţii antice erau interconectate în trecutul îndepărtat. Acesta este şi motivul pentru care nu este atât de dificil de crezut că există hieroglife egiptene în Australia. Cunoscutele “hieroglife Gosford”, care prezintă nişte însemne ciudate, ce par a fi de origine egipteană, se găsesc în Hunter Valley, regiunea New South Wales. Unii au încercat să traducă hieroglifele, iar acestea ar spune următoarea poveste: doi prinţi egipteni, pe nume Nefer-Djeseb şi Nefer-Ti-Ru, fiii marelui faraon Khufu, au condus mai mulţi navigatori egipteni către Australia. Nava lor a ajuns la ţărm, iar prinţul Nefer-Ti-Ru a murit în urma unei muşcături de şarpe. El a fost înmormântat acolo, în apropiere de Gosford, în urmă cu 4.500 de ani. Ştim cronologia, întrucât este menţionat Khufu, constructorul Marii Piramide, care a domnit între anii 2.547 şi 2.524 î.Hr.
* Continentele pierdute ale Atlantidei şi Lemuriei. Atlantida este numele unei insule legendare menționate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, Timaios și Critias. Atlantida ar fi co-existat o perioadă de milioane de ani, cu Lemuria, un alt continent care se întindea pe actuala zonă a oceanului Pacific și a Oceanului Indian, și pe o parte a Africii și Europei de astăzi.
* Chivotul Legământului. Artefactul bizar descris în Biblie conține cele 10 porunci pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise pe Muntele Sinai, undeva în jurul anului 1440 î.Hr. Există teoreticieni ai conspiraţiei care spun că acest Chivot al Legământului este o invenţie extraterestră, fiind atât o armă de distrugere (cumva o bombă nucleară), cât şi un dispozitiv de „comunicare cosmică”. Încă nu se ştie unde se află în prezent.
* Giulgiul de la Torino al lui Iisus. Una dintre cele mai controversate relicve ale creştinismului este „Giulgiul de la Torino”, care se presupune ca a fost folosit la îngroparea lui Iisus Hristos. În 1988, prin metoda carbonului radioactiv, s-a ajuns la concluzia că giulgiul provine din secolul al XIV-lea, mai precis perioada 1260-1360. Însă, în 1998 a apărut o lucrare „Cel de-al doilea Mesia: Giulgiul din Torino şi marele secret al francmasoneriei”, care afirmă că Giulgiul aparţine, nici mai mult nici mai puţin, decât lui Jacques de Molay, Marele Maestru Templier. Acesta a fost executat la ordinul regelui francez Filip cel Frumos în martie 1314.
* Viaţa secretă al lui Iisus Hristos, de la 12 ani la 29 ani. De la vârsta de 12 ani până la cea de 29 de ani, când Iisus apare să propăvăduiască, există o perioadă de 17 ani din viaţa lui Iisus, despre care scripturile şi învăţăturile păstrează tăcerea. Unde și-a petrecut acești foarte lungi 17 ani un om care a lăsat o amprentă de neșters în istoria civilizației, a culturii și a vieții unei mari părți a lumii? Unii cred chiar că Iisus ar fi ajuns în Tibet sau în India în această perioadă.
* Enigma fondării Romei. Când grecii au dus Războiul troian împotriva orașului Troia, prințul troian Enea a navigat peste Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium. Fiul său, Iulus, a mers mai departe, fondând orașul Alba Longa. Din familia regală a Albei Longa au venit cei doi gemeni, Romulus și Remus, care au purces la fondarea Romei în 753 î.Hr. Ştim această legendă de la istoricul roman Titus Livius (59 î.Hr. – 17 d.Hr.), autorul istoriei Romei – „Ab urbe condita” („De la fondarea Romei”). Însă, războiul troian ar fi avut loc în secolul al XIII-lea î.Hr., iar Roma ar fi fost fondată în secolul al VIII-lea î.Hr. Aşadar, între cele evenimente există o diferenţă de 500 de ani! Însă, cei 500 de ani scurşi de la căderea Troiei până la fondarea Romei, sunt umpluţi cu o serie de conducători-fantomă, de care nimeni nu a mai auzit: regii Aventinus, Tiberinus sau dinastia albaneză a Silvianilor. În plus, ca totul să pară mai credibil, acestor conducători li s-au făcut şi portrete, de parcă i-ar fi pictat (sau fotografiat) cineva în vremurile lor. Marea problemă este următoarea: toate scrierile originale din Antichitate despre fondarea Romei au fost pierdute. De exemplu, lucrarea lui Titus Livius n-a fost găsită niciodată, ea fiind publicată în anul 1469. Dar, de unde ştim că un scriitor medieval plin de imaginaţie n-a falsificat o parte sau totul din istoria Romei, în secolul al XV-lea, făcându-ne să credem vrute şi nevrute?
* Dispariţia ciudată a sciţilor. În perioada cuprinsă între 700 î.Hr. şi 300 î.Hr., o populaţie misterioasă, cunoscută sub numele de sciți, a locuit în zone mari din stepele eurasiatice centrale. Acești oameni au lăsat o moștenire care este clar vizibil astăzi. Cu toate acestea, pentru  motive necunoscute, ei au dispărut fără urmă. Ce s-a întâmplat cu ei?
Acestea sunt doar 10 exemple de istorie neelucidată. Dar mai există şi multe alte exemple. Mulți istorici concluzionează că doar 3% până la 10% din toată istoria este cunoscută. Prin urmare, dacă privim în urmă, găsim evenimente misterioase, locuri, oameni și culturi despre care nu le cunoaștem și, poate, n-o vom face niciodată.