În templul zeiței Hathor din Dendera (Egipt) există o frescă înfățișând doi oameni care poartă obiecte asemănătoare unor uriașe becuri electrice cu filament, conectate prin cabluri groase la o cutie cubică. Când a fost descoperită pictura, savanții au declarat că nu pot identifica aceste obiecte, considerate ca aparținând cultului zeiței Hathor. Însă, între timp au apărut dovezi în sprijinul ipotezei că egiptenii cunoșteau electricitatea. Astfel, cercetătorii britanici James Burke și Michael Charton au prezentat câteva instalații descoperite în Orientul Mijlociu (Egipt, Israel, Irak) și care serveau probabil ca „băi de electroliză”, precum și numeroase obiecte metalice realizate prin acest procedeu.
Papirusuri din timpul dinastiei a douăsprezecea (Regatul Mijlociu) și numeroase referiri ale unor istorici antici, printre care și Herodot, afirmă că marii preoți egipteni reușeau adesea – în timpul unor ceremonii religioase sau atunci cînd poporul se răscula – să producă un fel de efecte speciale, adevărate spectacole de sunet și lumină, care îi înspăimântau pe credincioși. După cum se relatează, statuile zeilor erau luminate de fulgere orbitoare care țâșneau din tavan sau anumite obiecte metalice ascunse în socluri, iar în unele temple ofrandele erau carbonizate de trăsnete ivite din senin.
Electricitatea folosită ca sursă de lumină ar explica una dintre cele mai remarcabile enigme ale piramidelor egiptene. După cum se știe, în coridoarele, camerele tezaurelor și sălile mortuare din interiorul multor piramide, tavanele și pereții sunt acoperiți cu picturi și hieroglife, însă nu s-a descoperit nicio urmă de fum de la torțe, opaițe cu grăsime sau alte mijloace de iluminat antice.

Problema modului în care a fost obținută lumina nu a putut fi soluționată. În anii ’60, a cunoscut o mare vogă ipoteza conform căreia coridoarele erau luminate cu ajutorul unui sistem de oglinzi de bronz ce reflectau înăuntru razele soarelui. Neexistând nicio mențiune documentară despre existența unui astfel de sistem, s-a presupus că procedeul constituia un secret al preoților și faraonilor. Deși astfel de informații ar fi trebuit să fie descoperite în arhivele secrete din temple și palate, destui egiptologi au preferat să considere că ele s-au pierdut, iar soluția oferită trebuie acceptată ca singura veridică.
După 1981 însă, numeroși cercetători britanici, francezi și egipteni au combătut această ipoteză, demonstrând experimental nu numai că oglinzile de bronz nu erau capabile să reflecte o lumină destul de intensă pentru a pătrunde în locurile unde se găsesc picturile, dar sistemul coridoarelor este atât de complex și atât de întortochiat încât nici măcar oglinzile de oțel cromat, folosite în timpul demonstrațiilor practice, nu au putut permite explorarea interiorului piramidelor fără surse portabile de lumină.