Memoria holografica
In indelungata sa activitate chirurgicala, dr. K. Pribam a constatat un fapt cu totul derutant: atat la experimente pe animale de laborator, cat si la operatii pe creier la diferiti oameni carora a trebuit sa le extirpe anumite portiuni, memoria nu le-a fost afectata. Asadar, in creier nu exista si „un centru al memoriei”, asa cum exista centri pentru alte functiuni. Memoria aparea ca fiind distribuita in intregul creier!
Deci, pentru aceasta functie, creierul s-ar comporta holografic. Tot ce fiinta umana retine in constientul si in subconstientul ei ar fi imprimat printr-un laser nestiut in materia sensibila a tuturor celulelor nervoase din lobii cerebrali. Pentru dr. K. Pribam, procesul memorarii ar fi similar cu cel al inregistrarii holografice a diferitelor imagini, in substanta fotosensibila a cliseelor. Si tot prin tehnica holografica mai avansata a considerat ca se poate explica direct cum de este posibila inregistrarea unor imense cantitati de informatii pe care omul le acumuleaza in cursul unei vieti.
Se stie ca, treptat, specialistii au pus la punct si inregistrarea pe un acelasi suport fotografic a mai multor holograme suprapuse, doar prin modificarea unghiului fasciculului laser de imprimare si respectiv al celui de citire. Acest fapt a venit sa ofere o noua sustinere a provocatoarei conceptii holografice: atunci cand facem micul efort de „cautare” in memorie, de „reamintire”, fara sa constientizam procesul intim, s-ar regla automat fasciculul unghiului de citire a inregistrarilor de pe holograma memoriei, pe care o avem fiecare dintre noi „undeva”, in sinea noastra. Iar pentru a oferi un termen de comparatie sugestiv, fizicianul M. Talbot a redat comparativ o determinare experimentala a tehnicii moderne: pe o suprafata de 2,3 centimetri patrati, se poate stoca holografic informatia corespunzatoare a textului din cinci Biblii!
Si vederea e holografica
Nu numai functia memoriei, ci si vederea oamenilor si a animalelor ar fi holografica. Prin cercetarile sale experimentale, dr. K. Pribam a constatat si acest fapt, care, desigur, a tulburat lumea medicala si a biologilor. El s-a convins de o atare situatie atunci cand, la indepartarea a 90-98% din cortexul vizual sau din nervul optic al unor animale de laborator, acestea nu-si pierdeau facultatile vederii…

Corpul moare, memoria ramane!
Evident, cercetarile si conceptiile sale afectau direct vechile cunoasteri in domeniul respectiv. Au urmat confruntari stiintifice care au conturat tabere distincte. Dar cand prof. K. Pribam a aflat de noile conceptii stiintifice ale prof. David Bohm privind modelul holografic al Universului, el a gasit un puternic sprijin teoretic in sustinerea micii revolutii pe care a starnit-o in neurofiziologia moderna.
Totusi, in privinta cercetarilor experimentale si teoretice ale dr. K. Pribam, constatarile sale au constituit doar o jumatate de pas inainte. In realitate, chiar daca un creier ar fi extirpat total – asa cum se intampla de fapt prin decesul trupului -, memoria fiintei umane respective nu se pierde deloc.
Motivul este foarte simplu: nu creierul, nu celulele sale nervoase constituie suportul material care inregistreaza tot ce afla, tot ce gandeste, tot ce face si tot ce simte o fiinta umana. Adevaratul arhivar este corpul sau mental superior, care, in paralel cu functiile sale, poseda si o uimitoare capacitate permanenta si de o durata extraordinar de extinsa: el inregistreaza – intr-adevar holografic -, in masa materiilor sale fine si foarte sensibile, informatiile care ii parvin in indelungatul sir al tuturor intruparilor si al dezcarnarilor din cursul „scolarizarii terestre”. Materiile fine ale mediului invizibil au o extraordinara usurinta de inmagazinare ultrarapida a oricaror informatii. Capacitate mult sporita in raport cu cea pe care o au si materiile grele.
Neuronii cerebrali stocheaza, intr-adevar, o „mica memorie” specifica, dar aceasta este limitata doar la o singura intrupare, pierzandu-se dupa fiecare deces al trupului carnal. Memoria respectiva deserveste strict functionalitatea neuronilor in cadrul restrans al rolului lor de simplu „calculator central” pe care il indeplineste creierul in prelucrarea informatiilor utile vietuirii incarnate.
In fapt, sistemul neuronal cerebral se supune functional, la fel ca si restul organelor carnale, acelui „program-holograma” imprimat in adevarata „arhiva holografica”, cea a corpului mental superior, inaintea oricarei incarnari.Toate aceste conceptii moderne au la baza cunoasteri tot mai extinse privind ceea „ce este in sine” fiinta umana ca entitate spirituala-informationala asociata cu anumite corpuri din diferite materii – care sunt in sine „instrumente-vehicul” materiale necesare unei imense varietati de experiente individuale.