China are un sistem unipartid, condus de către Partidul Comunist Chinez, având sediul guvernamental în orașul-capitală Beijing. În China există sistemul „o ţară – două sisteme” – fiind soluţia găsită de Deng Xiaoping, patriarhul Chinei comuniste post-Mao Zedong, pentru a salva regimul politico-economic de la falimentul iminent ce se contura la începutul anilor ’80 la Beijing. Aceasta înseamnă că comuniştii chinezi îşi păstrează monopolul politic, dar sunt de acord cu concurenţa în domeniul economic (sistemul capitalist).Dar, de ce chinezii sunt comunişti din 1949 şi n-au renunţat nici acum la monopolul politic? Aflăm asta dintr-un editorial din 1981 al cotidianului „The New York Times”, intitulat „To many Chinese, communism is a security blanket”, adică „Pentru mulţi chinezi, comunismul este o pătură de securitate”. Citez din articol:* Imediat după prânz, în fiecare zi, în birourile din jurul orașului Beijing, mulți angajați se pregătesc pentru unul dintre cele mai importante și satisfăcătoare ritualuri ale vieții chineze, somnul lung de prânz sau xiu-xi, care durează 2 ore iarna și până la 3 ore vara. Prânzul se mănâncă la birou înainte de prânz. Cumpărăturile se fac în pauzele prelungite, dimineața și după-amiaza.
* Un inginer american care a vizitat o platformă petrolieră din Marea Chinei de Sud a fost uimit să constate că membrii echipajului au încetat să foreze când se apropia ora prânzului, oprind toate utilajele și ducându-se la culcare. Întrucât costa 50.000 de dolari pe zi pentru a opera o platformă offshore și deoarece oprirea forajului poate cauza probleme tehnice, echipajele occidentale lucrează 24 de ore pe zi.
* Xiu-xi este una dintre numeroasele conforturi pe care revoluția comunistă le-a adus în viața chinezilor. Este chiar consacrat în Constituție. Articolul 49 spune: „Oamenii muncii au dreptul la odihnă”.
* În locul amenințării constante de foamete, banditism și ciumă, care bântuia țara înainte de 1949, comuniștii au creat ceea ce uneori pare a fi un enorm stat al bunăstării. Pe lângă timpul generos de odihnă, există un loc de muncă garantat pe viață, un sistem care se numește „castronul de orez de fier”. Este aproape imposibil pentru o fabrică să concedieze un muncitor, dacă nu comite jaf sau crimă. Există îngrijire medicală gratuită, educație publică gratuită și locuințe la preț redus puternic subvenționate. Există, de asemenea, o serie de avantaje care vin chiar și la cele mai slab plătite locuri de muncă: cupoane lunare pentru tunsori sau excursii la băile publice.
* Chinezii spun că aceste conforturi oferite de stat ajută la compensarea nivelului scăzut de trai, a lipsei de alegere individuală în decizii importante, cum ar fi educația și locurile de muncă, și la frustrările vieții de zi cu zi, cum ar fi așteptările lungi la coadă pentru a cumpăra alimente.
* „Dacă nu ești prea ambițios și nu ai probleme politice, viața în China este plăcută, ca să trăiești pe o bandă rulantă care se mișcă încet”, a spus un profesor la o universitate din Beijing.
* Speranţa medie de viaţă a crescut de la 32 de ani în 1949, la 68 de ani acum (1980).
* Obiceiul xiu-xi, sau somnul de la amiază, este atât de înrădăcinat încât un post de radio din provincia Hebei a considerat remarcabil faptul că Hua Guofeng, președintele Partidului Comunist, a sărit peste siesta în timpul unei vizite de inspecție la Tangshan, orașul devastat de un cutremur din 1976: „După ce a coborât din tren la ora 13:45, tovarășul Hua Guofeng a luat imediat un autobuz către zona rezidențială, fără odihnă”. Obiceiul a luat naștere din ritmurile străvechi și naturale ale vieții țărănești, ţăranii muncind din greu pe câmp, apoi luând o pauză în timpul căldurii zilei.
* La Universitatea din Beijing, de exemplu, biblioteca se închide pentru prânz de la 11:30 la 14:00. Este deschisă din nou de la 14:00 la 17:00, dar este închisă de la 17:00 la 19:30 pentru cină. Seara, doar sala de lectură este deschisă.
* Luminile din căminele universității sunt stinse la ora 23, iar dacă studenții vor să învețe mai târziu, trebuie să iasă afară și să stea sub lămpile slabe ale străzilor. Anul trecut, la Universitatea Fudan din Shanghai, administrația a devenit îngrijorată că acest lucru interferează cu somnul studenților și luminile stradale au fost stinse.