Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
În continuare, avem o teorie interesantă despre Big Bang. În conformitate cu descoperirile fizicii moderne, înainte de Big Bang (explozia cosmică ce a avut loc acum 13-14 miliarde de ani, şi care stă la baza Universului nostru) exista numai un spaţiu cu 10 dimensiuni – adică Hiperspaţiu. Cu un singur moment înainte de Big Bang (momentul zero), acest spaţiu cu 10 dimensiuni era stabil, iar când a avut loc Big Bang-ul, acesta a devenit instabil şi a început să se mişte. Mişcarea sa era (şi încă este) în termenii vibraţiilor.
Ca parte a acestor vibraţii, 4 din cele 10 dimensiuni au început să se extindă exploziv, în timp ce celelalte 6 s-au contractat violent, până când au devenit de mărime infinitezimală. Cele 4 dimensiuni ale Hiperspaţiului sunt încă extinse şi acesta este Universul, pe care noi îi observăm acum, cu cele trei dimensiuni ale sale (lungime, lăţime şi înălţime) şi cu dimensiunea timp, formând împreună spaţiul nostru tradiţional cvadridimensional. Această expansiune, asemănătoare cu umflarea unui balon, este observabilă datorită faptului că alte stele sau galaxii sunt aruncate în afara noastră cu viteze mari.
Cu mult mai puţin decât o milisecundă (10-43 secunde) după Big Bang, celelalte 6 dimensiuni s-au contractat la o mărime mult mai mică decât un milimetru (10-33 cm) şi prin urmare aceste 6 dimensiuni au rămas pentru noi invizibile, aşa cum acest Hiperspaţiu cu 10 dimensiuni pare a fi doar cu 4 dimensiuni.
Interesant este că în concordanţă cu „teoria Superstring-urilor”, aceste 6 dimensiuni continuă să vibreze ca părţi ale vibraţiilor Hiperspaţiului şi formează un număr infinit de particule unidimensionale invizibile, numite „Superstring-uri”. Ştim că Superstring-urile se comportă, metaforic vorbind, precum coardele chitarei, fiecare vibrând cu frecvenţă diferită. Mişcarea lor vibraţională constituie un câmp uriaş, numit câmp de energie universală. La vibraţii joase (şi energii joase) Superstring-urile apar ca fiind materia pe care o vedem în jurul nostru, inclusiv copaci, flori, pământ, corpurile noastre etc. La vibraţii înalte, Superstring-urile ne rămân invizibile, dar ele formează câmpul de energie universală subtil.
Tot ceea ce vedem noi în jurul nostru, de la copaci la munţi şi la stele, sunt doar vibraţiile Superstringurilor percepute în spaţiu-timp, cvadridimensional, pe care noi îl numim Universul nostru. Superstring-urile însele sunt vibraţii ale Hiperspaţiului invizibil cu 6 dimensiuni, iar tot ce este în jurul nostru nu este nimic altceva decât vibraţiile Hiperspaţiului. Cel mai fundamental adevăr este acesta: totul este Hiperspaţiu şi nimic nu este altceva decât Hiperspaţiu. Noi avem percepţia iluzorie a mai multor obiecte separate în domeniul spaţiu-timp, cvadridimensional, numai pentru că celelalte 6 dimensiuni, proiectate în cele 4 dimensiuni familiare nouă, apar conştiinţei noastre ca obiecte, maşini, corpuri, stele etc., care nu sunt nimic altceva decât vibraţii ale Hiperspaţiului.
Observăm că Superstring-urile nu sunt părţi sau obiecte ale Hiperspaţiului cu 10 dimensiuni, ele suntdimensiunile însele ale Hiperspaţiului. Totuşi, reflexiile lor în spaţiul nostru tradiţional cvadridimensional, apar ca obiecte sau ca părţi ale Universului aşa cum noi îl observăm. Prin urmare, când sunt văzute cele 4 dimensiuni spaţiu – timp, chiar dacă manifestarea fiecărui Superstring apare a fi o minusculă parte a Universului nostru fizic, aceasta este o iluzie, pentru că fiecare Superstring este Hiperspaţiul însuşi. Pentru acelaşi motiv, fiecare particulă subatomică, fiecare atom, celulă, corp, stea etc. este Hiperspaţiul însuşi şi de aceea, chiar dacă tu ca persoană pari a fi o mică parte a Universului fizic, în realitate întregul Univers este în interiorul tău sau mai precis, tu eşti Universul. Această formulare este corectă pentru că tot ceea ce există este Hiperspaţiu şi dacă tu eşti acela, atunci Universul (manifestarea Hiperspaţiului) eşti de asemenea „Tu”.