Imagine: wikipedia.org (Commons Creative – free)
Honoré de Balzac (1799-1850) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic. În continuare, puteţi citi ideile lui Balzac în ceea ce privesc relaţiile de iubire dintre femei şi bărbaţi în jurul anului 1830, în Franţa. O să fiţi şocaţi, cu siguranţă, de unele idei ale scriitorului francez.
* La 1830, populația Franţei era de aproape 30 millioane de locuitori, din care, cu aproximaţie jumătate erau femei şi jumătate bărbați. Din 15 milioane de femei, se scot vreo 9 milioane, ce se aseamănă cu maimuţele cunoscute sub numele de urangutani, nefiind decât simple animale cuvântătoare; căci, lipsite de frumusețe, graţie, spirit, cultură, etc, ele nu pot împărtăși amorul, privelegiul exclusiv al unui mic număr de bărbați și femei, favorizaţi și de natură și de societate. Aceste animale bipede au mâna de maimuță, gâtul de curcan, un corp diform și emanând un miros insuportabil. Aceste ființe scot niște sunete răgușite și sălbatice; ele dorm la un loc cu cățelul și cu purcelul. Asemenea femei, neputând nici inspira, nici împărtăși amorul, nu pot prin urmare nici să-l simtă; amorul lor e plăcerea brutală a bestiei.
* Din cele 9 milioane de femei, vreo 3 milioane fac excepţie de la regula generală: superbe, pe aripile frumuseții și spiritului lor, ele singure se înalță în atmosfera aristocratică, unde se află fiul Afroditei. Din 6 milioane de femei rămase, care presupunem că pot inspira și împărtăși amorul, scădem vreo 2 milioane de femei venerabile, amabile, cu spiritul cultivat, cu inima sensibilă, dar care, ajunse la 40 de ani, nu mai pot face să vibreze, ca la 25 de ani, coarda sensibilă a bărbatului. Disperate, ele își concentrează toată afecțiunea lor asupra cățeilor, pisicilor, mătăniilor, fumatului, frecventând bisericile spre a se pocăi de păcatele tinereţii.
* Mai rămân 4 milioane, din care mai scădem 2 milioane de fetițe, ce se află la începutul amorului, la acea vârstă cănd inocentele copile se joacă fără grijă de-a baba-oarba cu băieței de vârsta lor. Din cele 2 milioane rămase, mai scoatem câteva sute de mii de fete urâte, diforme, cu maladii cronice; asemenea ființe, cât de sufletiste ar fi, rămân fete mari toată viața! Mai scoatem încă 100.000 de fete cunoscute sub numele de surori de caritate, adică, călugărițe, doamne de companie, etc. Poziţia şi profesia lor le inspiră bărbaților mai mult respect decât amor. Mai scădem, în fine, o jumătăte de milion de femei cunoscute sub numele biblic de fetele lui Baal, în această categorie intrând amantele, actrițele, curvuliţele etc.
* Așadar, rămân 1 milion de femei, alese bob cu bob, imaculate, care ar urma să fie și oneste și virtoase, fiind favorizate și de soartă și de societate. Trebuie să împărțim acest milion în două categorii: una, care se bucură de un venit anual de la 3 – 10.000 franci, iar alta, de la 10.000 de franci în sus. Femeile din categoria a doua pot procura adoratorilor lor plăceri, felurite și alese, posedând frumusețe, spirit, grație și cultură, și mai cu seamă aur, care deschide și porțile raiului și ale iadului. Asemenea femei sunt totdeauna oneste în ochii adoratorilor lor. Femeile din categoria 1, care nu se bucură de toate avantajele celor din categoria a doua, sunt tratate de curtezanii lor cu mai puțin respect.
* Să cercetăm acum dacă acele femei oneste pot fi și virtuoase, adică, dacă acele femei se pot mărgini la amorul unui singur bărbat. Pentru asta, trebuie să analizăm tabăra celor 15 milioane de bărbați, care formează jumătate din populaţia franceză la 1830.
* Din 15 milioane de bărbați, scoatem, ca și la femei, dintr-un singur condei, 9 milioane, care sunt la fel de urangutani ca cele 9 milioane de femei. Din 6 milioane rămase, scoatem 3 milioane de bătrâni și de copii – băieţi. La femei s-au scos 4 milioane, pentru că ele, măritându-se la 20 de ani, la 40 de ani nu mai strălucesc în amor, pe când bărbatul de 50 de ani e adesea mult mai de temut în amor decât cel de 25 de ani.
* Din 3 milioane de bărbaţi rămaşi, mai scoatem 2 milioane de bărbați fără educație, fără avantaje fizice, morale și pecuniare. Rămân aşadar 1 milion de bărbați, demni de a inspira și de a împărtăși amorul, și care corespund cu milionul de femei din aceeași categorie; deci, 1 bărbat pentru 1 femeie!
* Însă, trebuie să întrebăm pe bărbații din Franța: „Ia spuneți, vă rog, cu mâna pe inimă, care din voi s-au mărginit, în toată viața lor, la amorul unei singure femei?” Tăcere profundă! Ei bine, numai câte 3 intrigi amoroase de vom atribui fiecărui bărbat, rezultă 3 milioane de intrigi; și noi de-abia avem 1 milion de femei oneste, care pretind a fi și virtuoase. Prin urmare, fiecare femeie din Franța a avut cel puțin trei amanți în viața ei…
* Dar, unde sunt femeile virtuoase? Da, sunt femei virtuoase, însă cele măritate demult. Da, sunt femei virtuoase – cele urâte ca muma pădurii și năroade ca o rață, cele ce au în vinele lor, în loc de sânge, zeamă de castraveți sau lapte dulce, etc.