Imagine: generata de Microsoft Designer
Oamenii de știință au descoperit minerale metalice pe fundul oceanului, minerale care produc „oxigen întunecat”, conform descoperirilor prezentate într-un nou studiu care ar putea răsturna presupunerile din trecut că oxigenul planetei noastre este produs exclusiv de organisme fotosintetice.
Descoperirea, făcută la o adâncime de peste 4.000 de metri sub suprafața oceanului, arată că oxigenul poate fi produs chiar și în întunericul complet al fundului unei mări sau ocean. Noile descoperiri ar putea să provoace înțelegerea noastră actuală a originilor vieții aerobe pe Pământ.
„Pentru ca viața aerobă să înceapă pe planetă, trebuia să existe oxigen și înțelegeam că aprovizionarea cu oxigen a Pământului a început cu organisme fotosintetice”, a spus Andrew Sweetman de la Asociația Scoțiană pentru Științe Marine (SAMS), care a făcut descoperirea revoluționară. El şi echipa sa au luat probe dintr-o creastă submarină muntoasă din Oceanul Pacific, cunoscută sub numele de Zona Clarion-Clipperton. „Dar acum știm că există oxigen produs în adâncimea oceanului, unde nu există lumină”, a adăugat Sweetman.
Potrivit lui Sweetman și colegii săi, cheia descoperirii constă în nodulii polimetalici, zăcăminte minerale naturale de pe fundul oceanului. Acești noduli, dintre care unii pot fi la fel de mici ca granulele de nisip și alții la fel de mari ca o minge de baseball, sunt alcătuiți din metale precum cobalt, cupru, litiu, mangan și nichel. Noul studiu a fost  publicat în revista „Nature Geoscience”.
Inițial, Sweetman a crezut că detectarea oxigenului pe fundul oceanului ar fi putut fi rezultatul unor erori ale senzorului. Dar, după recalibrarea senzorilor pe parcursul a 10 ani, aceste citiri ciudate de oxigen au continuat să apară. Verificări suplimentare prin alte mijloace au ajutat în cele din urmă la confirmarea descoperirii surprinzătoare, determinându-l pe Sweetman să-l contacteze pe Geiger (cercetător la Universitatea de Nordvest) în vara anului 2023, pentru a explora modalitățile potențiale în care ar putea fi produs oxigenul în astfel de circumstanțe neobișnuite.
Cercetările anterioare ale lui Geiger au implicat studii care implică modul în care rugina și apa sărată pot genera electricitate, ceea ce i-a determinat pe cei doi să înceapă să investigheze posibilitatea ca nodulii polimetalici care proliferează pe fundul mării să genereze suficientă electricitate pentru a explica prezența oxigenului rezultat din electroliza apei de mare.
Doar 1,5 volți – aproximativ tensiunea unei baterii AA tipice – furnizează suficientă energie pentru a împărți apa de mare în hidrogen și oxigen. În timpul testării, s-a observat că nodulii metalici individuali produc până la 0,95 volți și, deși surprinzător în sine, acest lucru este cu mult sub tensiunea necesară pentru electroliză. Cu toate acestea, Sweetman și Geiger au descoperit că atunci când sunt grupați împreună, mai mulți noduli pot funcționa în esență la fel ca mai multe baterii conectate într-o serie, oferind o tensiune suficientă pentru a produce oxigen.
Sursa: studiul ştiinţific „Evidence of dark oxygen production at the abyssal seafloor” / nature.com