Oul de Pasti, care la iudei simboliza creatiunea, in crestinism simbolizeaza creatiunea noua a omenirii prin Iisus Cristos. Oul de Pasti inchipuie pe Iisus in groapa. Coaja oului inseamna piatra mormantului, pe care Mantuitorul a spart-o si a inviat, precum pasarea sparge coaja oului si iese la lumina.
Culoarea rosie a oului de Pasti inchipuie sangele Mantuitorului, pe care l-a varsat pentru mantuirea lumii; celelalte culori simbolizeaza primavara cu pamantul inviorat si infrumusetat de flori.
Oul a avut rol si in sarbatorile de primavara ale romanilor, care il aduceau ca prinos zeilor (zeitei Ostera). Ciocnirea cu ou rosu semnifica invierea lui Iisus, care ca puiul prin ciocnirea gaoacei a ridicat piatra mormantului si a inviat.
Obiceiul de ciocnire si daruire de ou rosu la Pasti a ramas din era primara crestina; credinciosii, la Pasti, se sarutau frateste, isi daruiau oua incondeiate cu cruci si se intampinau cu salutarea de „Cristos a inviat” si cu raspunsul de „Adevarat ca a inviat”; astfel, oul insemna sarutarea sfanta si bucuria invierii. Cojile de la ouale cu care se fac Pastile, poporul nostru, le tine de sfintite ori le arunca pe apa curgatoare ca sa mearga sa dea de stire Blajinilor despre sosirea Pastilor. Ouale de Pasti sunt ascunse in cuib de iepure, care le pazeste, fiindca iepurele e simbolul mortii. Iepurele, cu iutimea sa inchipue moartea, iar oul simbolizeaza mormantul Domnului ascuns in gradina mortii.
In jurul oului de Pasti s-au infiripat diferite legende, dintre care amintim aci cateva: Fariseii dadusera porunca astfel ca pe drumul Golgotei poporul si copiii sa batjocoreasca pe Iisus azvarlindu-i cu pietre si oua stricate; cand sa scoata insa ouale de prin cosari le vazura inrosite frumos si nu le mai azvarlira; cand evreii chinuiau pe Domnul Cristos, Maica sfanta a adus un cos de oua, imbiindu-i si rugandu-i sa inceteze cu batjocurile si chinurile; ei insa cu atat mai tare il chinuiau. Sf. Maica aseza cosul langa cruce si se porni pe plans amar. Sangele din ranile Domnului scurs de pe cruce inrosira ouale, iar Iisus zise prietenilor si femeilor: „Faceti oua rosii intru amintirea rastignirii”.
In dimineata invierii, mironositele – pentru a scapa de batjocurile pruncilor evreisti pe drumul catre mormantul Domnului, au impartit oua rosii copiilor destrabalati; in dimineata invierii niste fete, mergand la piata, adusera vorba despre minunea invierii. Una din ele zicea ca numai atunci va crede minunea daca i se vor inrosi ouale din cosara. Cand desfacu la piata cosara, privi uimita cum se inrosisera ouale si lesina de spaima. Abia o putura trezi din lesin stropind-o cu apa si cu miresme de flori.

Din aceasta legenda deriva obiceiul de a se imparti in unele biserici, flori sfintite la Pasti, iar in Lunea Pastilor tinerii colinda cu daruri de flori pe la fete, pe cari le stropesc cu parfumuri primind in schimb cate un ou ros. Vestea minunii de inviere strabatu si la masa de praznic a lui Pilat, unde unul din farisei isi exprima indoiala si zicea ca va crede vestea numai daca se vor inrosi ouale de pe masa si va canta cocosul fiert din blid. Nu sfarsi bine vorba si ouale se si inrosira, iar cocosul batand din aripi ii stropi pe toti cu ciorba, din pricina careia sa fi ramas evreii pana azi cu pistrui pe obraz.