Cei patru evanghelisti, Marcu, Luca, Matei si Ioan, au lasat marturie faptul ca Maria din Magdala facea parte din grupul discipolilor galileeni, impreuna cu alte femei si ca a fost printre putinii ucenici care au fost alaturi de Iisus in timpul agoniei si in clipa mortii sale. Ea este evocata, de asemenea, ca martor privilegiat al Invierii, primul personaj caruia Iisus i s-a aratat.
„Diaconita“ din care iesisera sapte demoni
„Cei doisprezece erau cu El, si cateva femei, care fusesera vindecate de duhuri rele si de slabiciuni, printre care si Maria, cea numita Magdalena, din care iesisera sapte demoni“, scrie Luca. Ea si celelalte „ii slujeau cu averile lor“, deci erau femei din familii bune, avute.
O alta discipola, Ioana, era sotia unui inalt functionar de la curtea regelui Irod. Textul grecesc o numeste pe Maria Magdalena „diaconita“. In episodul din Betania, in care Iisus a fost uns cu mir de catre o femeie, Matei si Marcu vorbesc despre o femeie oarecare. Luca scria ca este vorba despre o pacatoasa notorie in oras, nenumita insa, care a intrat in casa unui fariseu pe nume Simon si i-a turnat lui Iisus parfum pe picioare, apoi l-a sters cu parul. In capitolul urmator, Luca pomeneste despre Maria din Magdala, „din care iesisera sapte demoni“.
Conexiunea dintre cele doua personaje, prostituata din casa lui Simon si Maria din Magdala, pare sugerata, dar nu neaparat. In Evanghelia dupa Ioan, femeia care savarseste ritualul din Betania este Maria, sora lui Lazar, cel inviat din morti. Contopirea explicita a celor trei personaje, Maria Magdalena, Maria din Betania si femeia pacatoasa, a fost facuta abia in secolul al VI-lea, de Papa Grigore cel Mare.
Pacatoasa bantuita de patimi

Apoi, in Vietile Sfintilor, legenda Mariei Magdalena se dezvolta la modul negativ: „Fiind bantuita de patimi si de duhuri necurate, ea ducea o viata de desfrau si ticalosie. Auzind insa de Hristos, in sufletul ei s-a nascut nadejdea ca va fi izbavita. Maria Magdalena a fost pacatoasa care a uns cu mir picioarele Domnului, in casa lui Simon Leprosul; era una si aceeasi persoana cu Maria, sora lui Lazar“. Tot despre ea s-a perpetuat „traditia“ ca ar fi fost femeia adultera salvata de Iisus de la moartea prin lapidare.
Celebra fresca „Cina cea de Taina“, pictata acum 500 de ani de artistul florentin Leonardo da Vinci, a starnit o apriga disputa, prin intermediul romanului „Codul lui Da Vinci“, semnat de Dan Brown. Scriitorul sustine ca personajul misterios pictat in dreapta lui Iisus nu ar fi feciorelnicul apostol Ioan, ci Maria Magdalena, sotia si primul discipol al lui Iisus!
Ideea nu e noua. In 1896, la Nag Hammadi, langa Cairo, au fost descoperite trei papirusuri in limba copta – coptii constituind o comunitate crestina din Egipt – printre care si Evanghelia dupa Maria Magdalena, neinclusa in Noul Testament si care continea relatari ce lasa loc multor interpretari. Se vorbeste despre o neintelegere dintre ea si Petru privind modul de rugaciune, in care intervine Apostolul Levi (Tadeu) cu urmatoarele cuvinte: „Daca pe ea a iubit-o Mantuitorul mai mult decat pe noi si i-a dezvaluit ceea ce noua nu ne-a dezvaluit, cine suntem noi sa negam aceasta?“
Evangheliile de la Nag Hammadi au fost considerate apocrife, scrise in secolele al II-lea si al III-lea, in atelierele gnosticilor, cei acuzati ca falsificau cultul. In anul 325, Sinodul de la Niceea, la care au participat 318 episcopi, a stabilit care evanghelii sunt autentice, pe baza Regulei lui Tertulian: „Sunt adevarate cele mai vechi, de la inceput, acelea care vin de la Apostoli“. Sinodul din Laodiceea, din 352, a stabilit si ca femeile nu au voie sa devina preotese, existand pana atunci femei care, inspirate de viata Mariei Magdalena, voiau sa devina „diaconite“.
Legenda lui Merovius
Prin secolul al V-lea, intemeietorul primei dinastii a regilor franci, Merovius, sustinea ca se trage din Iisus. Maria Magdalena, fiind insarcinata, s-ar fi refugiat pe teritoriul francilor, unde a nascut, astfel ca Merovius ar fi fost un descendent al copilului lui Iisus. Insa tot Merovius sustinea ca se trage cand dintr-un zeu al apelor, jumatate om – jumatate peste, cand dintr-un zeu pagan, pe nume Atlant. Merovius voia, de fapt, sa revendice origini divine pentru ca dinastia Merovingienilor sa nu fie contestata. Daca ar fi crezut cu adevarat ca se trage din Iisus, ar fi fost macar crestin, dar abia nepotul sau, Clovis, s-a crestinat in urma unei viziuni.