Dovezi ale craniilor alungite pot fi găsite în întreaga lume. Cu toate acestea, cercetările asupra lor au fost relativ limitate, ceea ce a făcut din această deformare unul dintre cele mai misterioase lucruri de pe întreaga planetă. De mulți ani, experții au găsit cranii alungite în diferite culturi antice din Peru, Bolivia, SUA, Bahamas, Republica Congo, Insulele Canare, China, Egipt, Malta, Franța, Rusia, Hawaii, Vanuatu, Coreea, Norvegia, Samoa, Australia și Tahiti.
Am putea presupune, deci, că această mare expansiune a craniilor pe cele 5 continente ne-a oferit suficient material de investigare asupra acestei anomalii, dar realitatea este alta. Foarte puține cazuri au fost studiate pe deplin și, mai rău decât atât, acestea au generat mai multe întrebări decât răspunsuri. Experții nu s-au obosit să le studieze cu adevărat. De ce? Nu prea știm. Iată câteva dintre cele mai controversate cazuri de până acum.
Cele mai vechi descoperiri asupra craniilor datează de mii de ani în trecut, fiind găsite la oamenii din Neanderthal într-o peșteră din Shanidar (Irak), și datând din jurul anului 50.000 î.Hr. O altă deformare din anul 400 î.Hr. se găsește în descrierea lui Hipocrate a macrocefalienilor, care au fost găsiți în Pontul Euxin, la nord-est de Anatolia, coasta Mării Negre. Acestea erau cunoscute sub denumirea de „capete lungi”, deoarece își deformau craniile printr-o practică rituală ciudată.
Şi în Egiptul antic găsim prezența craniilor alungite. Unul dintre cei mai misterioși regi ai Egiptului antic, Akhenaton și alți membri ai familiei sale, sunt reprezentați cu cranii alungite, poate simbolizând faptul că aparțineau Elitei (sau poate că au vrut să imite altceva).
Craniul femeii din Mexic. Unul dintre cele mai importante cazuri ale acestui fenomen ciudat a avut loc în 2016, când arheologii mexicani au făcut publică descoperirea făcută în ruinele din Tlailotlacan. Un schelet al unei femei a fost găsit îngropat în această locație, datând de 1.600 de ani. Descoperirea fusese făcută cu 2 ani mai devreme și, până atunci, oamenii de știință de la Institutul Național de Antropologie și Istorie din Mexic au susținut că scheletul nu ar putea aparține acelui loc. Capul femeii trebuie să fi arătat alungit și subțire, deoarece craniul avea un fel de modificare de tip tabulară. Această modificare, conform studiilor, se datorează compresiei extreme fronto-occipitale.

Craniul unei femei din Coreea. PlosOne, un site științific, a raportat că arheologii coreeni au descoperit un craniu alungit într-un mormânt al culturii Sila, care a condus peninsula coreeană din anul 57 î.Hr. C până în 935 d.Hr. Femeia, găsită în vecinătatea orașului Gyeongju, era foarte bine conservată, cu excepția craniului ei. Acesta a fost fragmentat și a trebuit reparat cu mare grijă. În acest fel s-a stabilit că femeia avea în jur de 40 de ani când a murit. Cu toate acestea, specialiştii au remarcat, de asemenea, că craniul era anormal de alungit și îngust, dar nu a fost deformat artificial. Prin urmare, ca și femeia din Tlailotlacan, este posibil să fi fost una „străină”.

Craniile misterioase din Malta. Arhipelagul Maltei este cunoscut pentru monumentele sale megalitice și pentru cultura sa dezvoltată între anii 5.000 î.Hr. și 2.500 d.Hr., o vreme cunoscută sub numele de „Epoca Templelor”, datorită construcțiilor unice. Dar există un mister mult dincolo de marile sale construcții. Mister care a fost vizibil din momentul în care Muzeul de Arheologie din Valletta (Malta) a decis să elimine expunerea mai multor cranii umane cu o vechime de cel puțin 500.000 de ani. Aceste cranii au fost găsite în Hal Saflieni, un templu subteran preistoric care a atras atenția experților de sute de ani. De ce a îndepărtat muzeul expoziția? Posibil din cauza alungirii craniilor, care pare să nu fi fost realizate artificial.
Cercetătorul italian Adriano Forgione a reușit să studieze craniile datorită medicilor Antor Mifsud și Chales Savona Ventura, care au reușit să obțină permisiunea specială pentru a observa craniile ascunse în muzeu. Studiul a scos la iveală un adevăr tulburător: craniile aveau o aplatizare misterioasă în vârful capului. De asemenea, ele nu aveau sutura sagitală, lucru imposibil, potrivit medicilor și anatomiștilor. Sutura sagitală este o cicatrice care leagă cele două oase parietale ale craniului şi care se formează progresiv din momentul în care ne naştem, când oasele nu sunt unite. Forgione și Mifsud au concluzionat că cei care au avut aceste cranii provin cel mai probabil dintr-o specie necunoscută.
Craniile Paracas. Să vorbim puţin despre craniile Paracas. Paracas este o peninsulă deşertică localizată în provincia Pisco, situată pe coasta sud-estică a statului Peru. Acolo, în anul 1928, arheologul peruvian Julio Tello a făcut o descoperire uimitoare: un cimitir masiv cu mai multe morminte ale unor indivizi având craniile cele mai alungite din lume; acestea au devenit cunoscute drept „craniile Paracas”. Volumul acestor cranii este cu 25% mai mare şi, iar greutatea lor este cu 60% mai mare decât craniile umane convenţionale, ceea ce înseamnă că ele nu au fost supuse deformării craniene. În plus, ele conţin un singur os parietal, în loc de două. Faptul că toate caracteristicile craniilor Paracas nu constituie rezultatul deformării craniene, acest lucru ne duce la ideea că aici avem de-a face cu un mister.
Craniile Paracas au fost supuse şi unei analize ADN şi s-a constatat faptul că există un ADN mitocondrial, cu mutaţii necunoscute în specia umană sau animală. Câteva fragmente de mostre arată faptul că avem de-a face cu o creatură asemănătoare omului, foarte îndepărtată de Homo sapiens, de omul Neanderthal şi de omul de Denisovan.

Unii sugerează că este posibil să fi existat o specie diferită de umanoizi (una necunoscută), despre care nu știm absolut nimic, iar oamenii din vechime au încercat să îi „imite” pentru a le uzurpa identitatea, sau pentru a demonstra un statut similar cu cel avut de ceilalţi. Oricine se uită la cranii va crede imediat că ele nu pot aparține acestei lumi, fiind de origine extraterestră. În acest fel, teoria astronauților antici primește încă o dovadă de luat în considerare, în ciuda faptului că fanii istoriei tradiționale continuă să o nege.