Imagine generata de Microsoft AI
În ziua de Sf. Ilie, satele din Ţara Moţilor rămân dominate de o singură preocupare: Târgul de fete de pe muntele Găina. E ziua în care se uită toate necazurile vieţii, aceasta fiind cea mai pitorească şi mai animată sărbătoare din Munţii Apuseni.
Odinioară, târgul acesta avea caracterul vulgar şi primitiv al târgurilor de sclave din Orient. Faimoşii nemeşi şi cavaleri teutoni se pretau la rolul sinistru al negustorilor de cadâne. Pentru aceşti nobili, târgul de fete de pe muntele Găina mai însemna o ocazie prielnică pentru a-şi satisface multe din fanteziile lor sexuale. Mai târziu, când a fost înlăturat acest obicei medieval, târgul a devenit locul de legământ pentru tinerii din cuprinsul ţinutului.
Cum se desfăşura acest târg în prima jumătate a secolului XX? În zorii zilei, buciume lungi de câte 2-3 metri, din coaje de răchită, trâmbiţau asurzitor ca sirenele unei uzine. Era un fel de chemare a logodnicilor, cel mai grandios imn care se înalţă căsătoriei. În jurul muntelui Găina, ecoul acestor buciume trezea toată suflarea din Munţii Apuseni, vuietul lor risipându-se până în cele mai îndepărtate văgăuni. Ele anunţau deschiderea târgului, odată cu răsăritul soarelui şi la glasul lor, lumea în costume de sărbătoare începea să năvălească de prin toate văile. Într-un ceas, muntele era plin de o mare de capete.
O bună parte dintre participanţi şi mai ales fetele şi părinţii acestora, se adăpostiseră în cursul nopţii, prin pădurile mărginaşe, iar costumul de sărbătoare îl îmbrăcară lângă un izvor, după ce îşi îmbujoraseră obrajii cu apa proaspătă şi rece. Odată târgul deschis, voinicii dădeau asaltul.
Viitoarele căsnicii se legau la jocurile înfiripate lângă butoaiele cu băutură ale cârciumarilor. După câteva jocuri, tinerii se prezentau uniţi părinţilor, iar zestrea se oferea în cele mai multe cazuri, chiar pe loc. Părinţii mai prudenţi, odată cu fetele, aduceau şi darurile care constituiau baza noii căsnicii. Nu lipseau nici preoţii, care erau chemaţi să dea pe loc binecuvântarea lor.
În târgul de fete, negustorii de verighete şi de inele erau cei mai căutaţi. Nimeni nu cobora fără o verighetă sau un inel în deget. E amintirea cea mai preţioasă de la acest eveniment al moţilor, şi în afară de veritabilii logodnici, toţi participanţii ţineau să aibă senzaţia plăcută a unei logodne imaginare redusă măcar la semnul simbolic.
După câteva ore de intensă bucurie şi animaţie, târgul se sfârşea cam la ora când burghezii oraşelor îşi beau cafeaua cu lapte. Moţii n-aveau timp de pierdut nici pentru un asemenea eveniment. Cărările munţilor, după ora 12 erau din nou pline de caravane, care coborau spre case. Unele duceau cu ele sâmburele unei fericiri noi, altele decepţia. Cei care nu şi-au procurat fericirea la târgul de pe muntele Găina, trebuiau să mai aştepte încă 1 an, dacă intre timp destinul nu le orânduia altfel soarta. În hazardul vieţii, muntele acesta arid s-a fixat ca un loc al fericirii…