Imagine: flickr.com (Commons Creative – free)
În 1859, căpitanul Ives Williams a descoperit în Valea Morţii din California (SUA), situată la 100 de metri sub nivelul mării, ruinele vitrificate ale unui oraş ce ocupa 2 kilometri pătraţi. Se puteau observa traseele fostelor drumuri şi poziţiile pe care le ocupau clădirile.
Temperatura foarte ridicată, ce a topit rocile, nu se datora unor fenomene naturale. În apropierea oraşului, nisipul topit s-a transformat în sticlă verzuie. Existau şi cratere datorate unor explozii, aspecte ce indică utilizarea energiei nucleare.
În aceeaşi zonă, pe pereţii canionului Titus, se află inscripţii şi desene din vremuri preistorice, cu autori necunoscuţi. Arealul deşertului ar ascunde cavernele cu rămăşiţe ale unei culturi vechi de cel puţin 80.000 de ani. Relatările experţilor de la Los Angeles Country Museum despre scheletele de dinozauri şi tigri ce au trăit în perioade diferite, aflate în grote, confirmă unele informaţii ale băştinaşilor, ce par simple basme. Mai mult, în unele peşteri au fost descoperite mumii ale unor oameni cu înălţimea medie de 3 metri. Îmbrăcămintea lor era constituită din haine de blană, pantaloni până la genunchi şi o vestă.
În nişe special amenajate ale unei caverne erau aşezate resturile unor dinozauri, elefanţi imperiali, tigri şi ale altor animale străvechi. Aceste aspecte au dat apă la moară pentru susţinătorii existenţei Atlantidei.