Imagine: lookandlearn.com (Commons Creative – free)
Schiopatarea innascuta precum si picioarele strambe vorbeste despre acel om ca a fost candva intr-o alta viata un purtator constient al satanismului. Daca barbatul schioapata de piciorul drept, iar femeia de cel stang, atunci se considera ca acestia au fost jertfe ale satanismului, iar acum atrag spre sine aceleasi jertfe, adica creeaza in jurul lor un camp energetic pasiv de repetare a raului.
Adresandu-ne mitologiei, nu vom putea trece neobservat acel fapt, ca schiopatarea era un element distinctiv (mai corect unul din elementele distinctive) nu numai ai lui Satana, dar si al lui Hefest (Hefaistos).
Hefest, in mitologia greceasca, era zeul focului si al fierarilor, fiul lui Zeus (dumnezeirea superioara, Tatal zeilor si al oamenilor) si al Herei (regina cerurilor si aparatoarea casatoriilor si a neamurilor). Parintii nu prea il iubeau pe Hefest si intr-o zi l-au aruncat din Olimp pe suprafata Pamantului. Hefest a devenit schiop de ambele picioare si era desfigurat.
Acesta a fost aruncat din Olimp pentru ca l-a ajutat pe Prometeu sa fure focul ceresc si inainte de vreme l-a dat oamenilor. Adica, prin esenta, Prometeu a debutat anume in rolul de purtator al luminii, cel care a furat focul si l-a dat pe acesta fiintelor cu spiritele neluminate, care nu au reusit (de fapt nici nu aveau cum!) sa se foloseasca corect de acesta. Prometeu a rupt oamenii din roata reincarnarilor si oamenii deodata au primit cu mult mai mult decat aveau nevoie la acel timp. Acest lucru a contribuit la despartirea omului de lumea inconjuratoare si i-a adus pe acestia spre mandrie, deformarea psihicului, spre atotpermisiune si ruinarea moravurilor.
Oamenii nu trebuiau sa primeasca focul in forma lui finala. Ei trebuiau sa invete inainte de toate sa-l aprinda pe acesta in interiorul lor de la focul duhovnicesc pe care, noi astazi, il numim „scanteia divina”. De aici, mitul despre Prometeu de la bun inceput era asimilat ca un mit despre Lucifer.