Dr. Fred Alan Wolf si-a dobandit doctoratul in fizica teoretica in UCLA. Continua sa scrie, tine conferinte in intreaga lume si conduce cercetari despre relatia dintre constiinta umana si fizica cuantica.
Intrebare: Multi oameni de stiinta pun la indoiala existenta sufletului. Multi altii, in cultura noastra, pun la indoiala relevanta sufletului intr-o societate moderna orientata catre stiinta si antrenata tehnologic.Pentru ca stiinta este in mare responsabila pentru portretizarea lumii ca pur si simplu o colectie de parti mecanice ce actioneaza una asupra celeilalte, unii oameni se simt putin incomfortabil cand un fizician cuantic ca mine incearca sa defineasca sufletul in termeni stiintifici. Cu toate acestea, tot mai multi oameni sunt preocupati de intrebari legate de suflet, de spiritul uman si de spiritualitate. Exista ceva ceva legat de „cine suntem” care sa fie capabil sa se acordeze la cea mai subtila si mai inalta vibratie a sufletului?
Raspuns: Aceasta este cu adevarat o foarte veche intrebare. A inceput cu o mare dezbatere cu mii de ani inainte, in Grecia antica, intre urmasii lui Platon si invatacelul sau, Aristotel.
Platon a crezut ca simturile fizice vor discrezita intotdeauna perceptia noastra despre univers.Confor lui Platon, simplul fapt ca cineva este intrupat face ca perceptiile noastre sa fie oarecum distorsionate, oarecum inexacte, oarecum o iluzie. In timp ce lucram la nivelul trupului si al simturilor, Platon credea ca nu vom putea niciodata sa experimentam cu adevarat lucrurile cum sunt ele „in realitate”. Credea ca exista un domeniu mai perfect, nonmaterial al existentei.
In contrast, Aristotel credea ca nu exista lume inafara simturilor noastre. Astazi, oamenii de stiinta au inventat instrumente stiintifice sofisticate precum microscoape si telescoape pentru a extinde puterea simturilor noastre, dar majoritatea cercetatorilor inca mai impartasesc viziunea de baza a lui Aristotel.
Eu cred ca descoperirile facute de fizica cuantica sustin tot mai mult ideile lui Platon. Exista dovezi care sugereaza existenta unui univers non-material, non-fizic care are o realitate desi inca nu poate fi perceptibila cu claritate de simturile noatre si de instrumentatia stiintifica. Cand consideram ca experiente inafara trupului, calatorii shamanice si stari de vis lucide nu pot fi replicate in adevaratul sens stiintific, ele de asemenea aratau catre existenta dimensiunilor non-materiale ale realitatii.

Acum, majoritatea dintre noi nu am fost antrenati sa ne cautam si sa ne experimentam sufletele. Am fost antrenati mai mult sau mai putin sa cautam lucruri care pot fi cuprinse – lucruri fizice si solide. Dar sufletul nu poate fi atins, fizic sau solid. Nu poti intinde mana si atunge sufletul.Totusi, sufletul ca un principiu animator al Universului este in ultima instanta mai important decat orice lucru fizic sau tangibil.
Intrebare: Se pune apoi problema, „Cum se face ca tot mai multi oameni nu experimenteaza direct prezenta sufletului lor?” Ei ar putea citi despre suflet, ar putea crede in suflet, dar daca sufletul este o realitate, de ce ei simt o pierdere a sufletului si absenta sufletului in viata lor?
Raspuns: Raspunsul poate fi gasit in natura sufletului insusi. Sufletul este viu si virbrant dar totusi experimentat subiectiv. Lumea pe care o vedem cu ochii nostri de fiecare zi – prin filtrul simturilor noastre – este derivata dintr-o lume mai „obiectiva”. Se pare ca „inafara” lumea obiectiva si „lumea sufleteasca” experimentata subiectiv sunt in conflict una cu cealalta. Aceasta corespunde cu ceea ce invatatorii spirituali spuneau despre ce se intampla cand spiritele vii descend in obiecte materiale – apare o lupta. Astel incat, daac devenim prea implicati in procesele vietii obiective si externe, tindem sa pierdem contactul cu perceptia de la nivelul sufletului nostru. Doar cand patrundem intr-o liniste interioara, precum in meditatie, putem incepe sa percepem ceva care este mai profund si mai important decat obiectivul „de acolo de afara”.
Deci este foarte important pentru cei dintre noi care am pierdut contactul cu sufletele noatre sa petrecem putin timp in tacere – nu gandindu-ne, nu trecand prin lista zilnica a tuturor lucrurilor ce trebuiesc facute – ci sa fim cu noi insine in moduri care permit o mai profunda realitate interioara sa se dubleze din adanculconstientei noastre.
Intrebare: Unii oameni au dificultati in a accepta ca ceva poate fi real dar nu si fizic. Exista ceva in stiinta care este real dar nu este fizic?
Raspuns: Da. Magnetismul este o arie de cercetare bine studiata in care am demonstrat existenta unui lucru care este real si totusi nu este solid sau tangibil. La lectii de stiinta, ca si copii, se poate ca voi sa fi vazut cum bara magnetica sub forma de potcoava misca pilitura de fier in modelele de camp magnetic, fara ca magnetul sa fi atins fizic pilitura de fier.
Deci, efectul magnetismului demonstreaza clar ca un lucru poate exista, este real, nu este fizic si solid, dar totusi poate umple spatiul si se poate misca in timp – asa cum campurile magnetice stim ca o fac. Daca un fenomen comun precum actiunea unui magnet asupra piliturii de fier poate face asta, nu ar putea oare sufletul sa fie o forta animatoare, invizibila si nonmateriala, super-inteligenta care in mod similar sa actioneze asupra si prin trupul omenesc si prin Univers?
Pentru a explora mai amanuntit natura posibila a sufletului in termeni stiintifici, putem sa privin in inima fizicii cuantice. Trebuie spus de la inceput ca studiul fizicii cuantice este un domeniu foarte dificil de investigat pentru ca obiectele si fortele care sunt studiate de fizica cuantica sunt de obicei infinit de mici. Cu cat coboram catre nivelul particulelor subatomice, cercetatorii descopera ca aceste particule se misca atat de repede incat nu putem sa le urmarim asa cum am urmari un obiect de marimi obisnuite miscandu-se in spatiul obisnuit. Miscarile si proprietatile acestor obiecte foarte mici nu urmeaza vechile moduri de gandire gascoperite in fizica clasica, care au fost dezvoltatede Issac Newton si altii. La acest nivel subatomic de existanta, fizica Newtoniana pur si simplu nu mai functioneaza. Asa ca o noua forma de fizica a trebuit sa fie creata pentru a studia adecvat femomenul pe care il observam.
La nivel subatomic, particulele nu se misca pur si simplu de la punctul A la punctul B intr-un mod continuu. In schimb, aceste particule se misca in „sarituri cuantice”. Particulele salta virtual dintr-un loc in altul. Aceste procese de saritura atomica creaza toata lumina vizibila. Pentru a intelege cum functioneaza aceasta, trebuie mai intai sa intelegem cum se comporta lumina in atomi.
Noi am descoperit ca electronii emitatori de lumina din interiorul atomilor sar de fapt cuantic dintr-un loc in altul, instantaneu. Desi asta este uneori greu pentru mintea umana sa conceapa, noi stim ca acesta este un fapt real pentru ca am testat si am verificat ecuatiile matematice ale experimentelor actuale din dimeniu. Fenomenul observat in aceste experimente se potrivesc ecuatiilor teoretice foarte bine.
Fizica cuantica a demonstrat de asemenea prin experimente cu paricule sub-atomice ca anumite campuri au un fel de inteligenta si par sa fie capabile sa faca lucruri pe care campurile obisnuite nu le pot face. Un lucru foaret ciudat pe care l-au observat fizicienii este ca electronii pur si simplu dispar, intr-un nor de lumina, cand interactioneaza cu alte anumite particule. La inceput, nu am inteles de ce se intampla asta. Apoi am observat ca acesti electroni care dispar interactionau cu anti-materia. Pentru ca electronii anti-materie se miscau in opozitie fata de elctroni, cand particulele opozante se intalneau, se anihilau reciproc.
Cand am studiat anti-materia mai amanuntit, am inceput sa spunem despre anti-materie ca este precum ” o bula de sapun in vacuumul absolut al spatiului gol”.
Intrebare: Ce este acest ” vacuum absolut al spatiului gol?”
Raspuns: Ei bine, cati dintre voi ati adormit vreodata cand priveati la TV tarziu in noapte si, cand v-ati trezit, ati auzit zgomotul static sasait al ecranului TV? Acel zgomot, produs de piesele electronice din interiorul televizorului, este sunetul amplificat al acestui „vacuum de spatiu”. Multi fizicieni cuantici, inclusiv eu, credem ca intreg universul, intreaga creatie, a fost creata din ” absolut nimicnicia vacuumului spatiului”. Se pare ca acest ” vacuum al nimicniciei” este inteligent, activ, si are o constiinta. Sursa sufletului urmeaza din, si este Prezenta in, acest vacuum.
Admitand, insasi notiunea ca un lucru („some thing”) poate fi creat din nimic („no thing”) este un concept foarte greu de conceput pentru minte.
Eu teoretizez ca sufletul a aparut in acelasi timp in care a aparut toata materia din Univers – in momentul „Big Bang-ului” , cu 15 miliarde de ani in urma. In conformitate cu modelul nostru stiintific actual, Universul si sufletul vor continua sa existe pentru inca 20 de miliarde si miliarde de ani pana la un moment dat care este numit de oamenii de stiinta „Big Crunch”.
Intre aceste doua puncte, de la Big Bang, inceputul timpului – la Big Crunch, sfarsitul timpului – toata materia din Univers apare, se expandeaza la un punct maxim si apoi se contracta inapoi in nimic. Si in toate acestea, o inteligenta suprema, numiti-o cum vreti, ghideaza si directioneaza numeroasele activitati a tuturor in Univers – incluzand toate formele vii, intr-un mod insondabil, nevazut.
Intrebare: Unii oameni vorbesc despre Lumina vazuta in momentul mortii si in experiente de moarte clinica. Ce este aceasta Lumina?
Raspuns: Din punct de vedere stiintific, este greu de spus exact ce se intampla. Si motivul pentru care nu stim este pentru ca nu avem nici o idee unde este cel ce vede aceasta Lumina. De exemplu, chiar acum, voi aveti un simt al prezentei voastre in trupurile voastre privind afaca catre lume. Dar conform a ceea ce stim din fizica, aceasta este o iluzie a perceptiei: Nu exista nici un loc in trupul vostru unde „voi” existati de fapt. Nu aveti un volum particular de spatiu sau un punct care sa fie „voi”. Este o iluzie a crede ca totul in afara acelui volum de spatiu „nu sunteti voi” – ceea ce spuneti de obicei ca este „in afara voastra”.
Cea mai buna descriere pe care o putem da pentru acest simt al prezentei este ca voi sunteti „peste tot”. Principalul motiv ca voi sa aveti mai multa constienta de a fi intr-un corp este pur si simplu pentru ca aparatura senzoriala a corpului controleaza o mare parte a atentiei voastre si atat de multa atentie este legata de simturile voastre fizice. Avem impresia, iluzia ca trupurile noastre omenesti sunt solide, dar ele sunt peste 99,99% formate din spatiu gol.
Daca un atom este marit pana la dimensiunile unui intreg stadion de fotbal, partea densa a atomului ar fi comparabila cu un singur bob de orez plasat pe linia circulara din centru. Acum, de ce este asta important? Pentru ca intr-un atom, nucleul reprezinta 99,99% din toata materia sau masa. Atomii sunt in cea mai mare parte facuti din spatiu. Asa ca, desi noi ne simtim ca fiind aceste corpuri umane solide, este mai mult ca si cum „cine suntem” este o constientizare sau o constienta care traieste in spatiu.
Intrebare: Unii oameni ar putea sa se intrebe, ce este fenomenul „lumina de la capatul tunelului” care uneori apare in experiente din preajma mortii si probabil in momentul mortii deasemenea?
Raspuns: Lasati-ma sa ofer o posibilitate aici. Desi toate obiectele materiale nu pot, prin definitie, sa calatoreasca mai repede decat viteza luminii, exista dovezi ca sufletul, care este non-fizic si prin urmare nelimitat de miscari in lumea materiala, poate calatori mai repede decat viteza luminii. Aceasta calatorie este numita „viteza superluminala”.
Astfel, in momentul mortii sau in timpul unei experiente din apropierea mortii, se prea poate ca trecerea persoanei din lumea materiala – care lucreaza la viteza mai mica decat viteza luminii – intr-o lume care lucreaza mai repede decat viteza luminii, asa numita lume spirituala „superluminala”. In timpul transferului, un efect de tunneling ar putea avea loc in cam acelasi fel in care pare sa aiba loc in ceea ce astrofizicienii numesc o „gaura neagra”.
Acum, aici incepe sa devina cu adevarat interesant. La viteza superluminala a sufletului, trecem dincolo de timp si spatiu experimentandu-le in aceasta dimensiune fizica. Avem apoi fenomenul de a fi capabili sa ne miscam inainte si inapoi prin timp/spatiu. Oamenii care se intorc dintr-o moaret clinica descriu ceva asemanantor. Ceea ce acesti oameni traiesc sunt mult prea probabil ferestre in acel fel de dimensiune a realitatii timp/spatiu.
Intrebare: Multi oameni raporteaza deasemenea, fie in momentul mortii lor, sau cei care s-au intors dintr-o moarte clinica, ca au avut experiente nu doar de a-i vedea pe cei dragi care au plecat dintre noi, dar deasemenea ca s-au intalnit cu ceea ce eu numesc „figuri superluminare” precum Iisus, Fecioara Maria, Moise, Krishna sau oricare alte personaje sacre. Poate fi explicat asa ceva?
Raspuns: Figura specifica superluminara care apare este de obicei in functie de credinta persoanei – Iisus apare Crestinilor, Krishna Hindusilor, etc. Dar de ce aceste fiinte particulare se manifesta in constiintele noastre? Ei bine, eu cred ca aceste figuri sunt reprezentari simbolice ale idealurilor noastre spirituale.
La un nivel mai inalt, fiecare intruchipeaza aspectul arhetipal al lui Iisus, Krishna, Mohammed, etc. Aceste arhetipuri ale idealurilor noastre ne vindeca simtul nostru de suflet pierdut si ne servesc pentru a ne ajuta sa ne amintim de o parte din noi de care de obicei uitam in viata obisnuita de fiecare zi. Fizica procesului de a trai experienta vederii acestor fiinte implica o interactiune intre sufletul nostru si trupul-mintea noastra. Aceasta nu este altceva decat „fizica lui Dumnezeu” despre care vorbim aici.
Intrebare: Unii ar putea sa se intrebe, „Ok, daca fizica cuantica ofera probe ale existentei sufletului, unde este Dumnezeu in imaginea asta?”
Raspuns: Lasati-ma sa va ofer o vedere speculativa dar stiintifica asupra lui Dumnezeu. In primul rand, cand vorbim despre orice fenomen, inclusiv despre Dumnezeu, oamenii de stiinta prefera sa spuna ca ceva sau cineva se comporta in acest mod, sau in acel mod, mai curand decat sa spuna ca ceva este sau cineva face acest lucru sau acel lucru. Astfel, folosind aceasta terminologie stiintifica, cum se comporta Dumnezeu in univers?
Ei bine, daca citim Biblia, Dumnezeu pare sa se comporte in multe moduri paradoxale. Dar exista un mod in care se comporta Dumnezeu si care pare a fi foarte relevanta pentru discutia noastra: Dumnezeu creaza. Dumnezeu este considerat Creatorul suprem a tot ce exista. Daca asa stau lucrurile, este posibil sa vorbim despre o „fizica a comportamentului lui Dumnezeu” care explica modul in care Dumnezeu creaza?
In mare, noi ne uitam la un proces in care sursa suprema a tot ce exista, „Dumnezeu” sau oricum doriti sa-l numiti, transforma constiinta in materie. Odata intamplat acest lucru, materia se comporta ca un fel de reflectie sau de oglinda a inteligentei din care a izvorat. Cu cat materia se modifica de-a lungul timpului intr-un proces evolutiv in desfasurare, o informatie noua si o inteligenta noua continua sa fie reflectata intr-un univers in continua evolutie.
Deci ceea ce noi numim Dumnezeu continua sa creeze, cu inteligenta infinita, in fiecare miliardime de miliardime de secunda, acum si pentru miliarde si miliarde de ani ce vor urma. Ceea ce este creat cu aceasta inteligenta perfecta reflecta si modifica totul in fiecare moment si la fiecare nivel. Aceasta se intampla de la cel mai mic electron la cea mai mare galaxie, incluzand toate formele de viata din univers.
Acum, la nivel uman, unii oameni si-au vizualizat vietile si s-au suparat. Au gandit: „O, Dumnezeule, pentru ce am trait? Nu e teribil ca voi muri? Viata a fost neagra cand a inceput. Viata a fost neagra cand eu am fost aici. Si urmeaza sa fie neagra iarasi cand se va sfarsi! O, Doamne, despre ce e vorba?”
Din punctul meu de vedere, chiar si aceasta negritate si disperare au fost desenate in sistemul lui Dumnezeu. Ati putea sa nu credeti intru totul sau chiar sa nu va amintiti asta in acest moment, dar voi ati creat de fapt totul. Acum, „eul” din voi care a creat totul, nu este persoana, personalitatea, cea din interiorul vostru care se identifica ca fiind „eu sunt Jo, eu sunt Marta, eu sunt Sam” – nu aceea este persoana despre care vorbesc. Este esenta suprema a lui „Eu”, aceasta prezenta mai profunda, lucrarea constiintei insasi care este in voi, in mine, in fiecare. Acest „Eu”, lucrand prin acest corp, este acelasi tu care este reflectat in imaginile arhetipale ale lui Iisus, Moise, Mohammed, Krishna, toti cei care ne amintesc de esenta noastra adevarata. Prezenta acestor fiinte nu sunt decat reflectari sau reprezentari a identificarii noastre proprii cu superiorul nostru, cu mai profundul nostru „Eu”insumi.
Cand Einstein a murit, cercetatorii au fost interesati sa-i examineze creierul pentru a vedea daca era ceva special la el care l-a transformat intr-un geniu. In afara unui continut mai mare de celule gliale in cortexul lui vizual, nu a mai fost nimic deosebit. Creierul sau este inca intr-un recipient in Universitatea Princeton. Nu vom afla ce face un om destept si alt om prost privind la creierele lor, decat daca, desigur, exista o neasemanare fizica evidenta. Deci nu vom afla sursa inteligentei si sufletul in lumea materiala.
Eu nu vad sufletul si constiinta precum un epifenomen, sau produs, al materiei. Este chiar invers: vad materia ca un epifenomen al sufletului si constiintei. Lumea materiala a evoluat de la vacuumul absolut al spatiului – casa sufletului.