Imagine generata de Microsoft AI
Matematicianul şi inginerul austriac Hans Hörbinger presupune că scufundarea Atlantidei s-ar datora Lunii. Acesta poartă numele de „teoria ruperii Lunii”. El presupune că Luna, în timpul terţiarului, prin jocul atracţiei şi fricţiunilor spaţiale s-ar fi apropiat de Pământ, încât durata mişcării de revoluţie s-a redus la câteva zile. Forţa ei de atracţie a crescut atrăgând nu doar apa, ci şi aerul dinspre calotele polare.
„Golite” de aer, aceste regiuni au suferit o răcire bruscă, zona de gheaţă crescând până aproape de zona caldă. Când durata mişcării de revoluţie a Lunii s-a redus la o zi, ea apărea în acelaşi punct pe cer, crescând totodată forţa de atracţie, ceea ce a dus la formarea unui brâu de apă în jurul Ecuatorului, cauzând scufundarea Atlantidei.
Apele au revenit la nivelul iniţial doar când Luna s-a depărtat din nou. Astronomul american E.W.Brown de la observatorul din Yale a depistat foarte multe iregularităţi în deplasarea Lunii care suferă deviaţii inexplicabile în drumul ei pe cer.