Cine nu a auzit de celebrele ţigări Kent? Recunoscută pe scară largă de mulți drept prima țigară populară filtrată, Kent a fost introdus de Lorillard Tobacco Company în 1952, cam în același timp când în populara revistă „Reader’s Digest” au apărut o serie de articole care avertizau de riscul apariţiei cancerului în rândul fumătorilor de ţigări fără filtru; de aceea, consumatorii speriaţi au început să caute o marcă de ţigări cu filtru, într-un moment în care majoritatea mărcilor nu aveau filtre (deşi ţigaretele Viceroy au fost primele care au introdus filtre, în anul 1936.) Kent și-a promovat pe scară largă faimosul „filtru de micronit” și a promis consumatorilor săi „cea mai mare protecție a sănătății din istorie”. Drept urmare, vânzările Kent au crescut vertiginos și s-a estimat că în primii patru ani ai ţigării Kent pe piață, Lorillard a vândut aproximativ 13 miliarde de țigarete.
După 1956, după ce s-a dovedit că filtrul ţigărilor Kent conţinea azbest (o substanţă cancerigenă pentru oameni), compania a schimbat compoziţia filtrului, iar ritmul de vânzare a ţigărilor Kent a continuat să crească până la sfârşitul anilor ’60, când a început un declin lung și constant, pe măsură ce au fost introduse mărci de ţigări care conţineau și mai puțin gudron. Cu toate acestea, Kent a continuat să rămână în topul celor 10 mărci de țigări favorite în SUA, până în 1979. Între timp, Lorillard a vândut drepturile de comercializare a Kent în afara SUA în anul 1977 către British American Tobacco.
În anii ’70 şi ’80, Kent a devenit cea mai „vânată” marcă de ţigări din România, având o căutare extrem de mare. De la sfârșitul anilor 1970 şi până la prăbușirea regimului comunist din România în 1989, țigările Kent au fost subiectul unei cereri intense și aproape obsesive în rândul românilor. Unde şi cum a început exact această obsesie este greu de identificat şi de explicat.
După introducerea lor în România, la sfârșitul anilor 1970, țigările Kent au crescut în popularitate datorită faptului că au fost folosite ca mită în toate domeniile. Doctorii, miliţienii şi alţi funcţionari cereau şi primeau nenumărate cartuşe cu ţigări Kent. Oricum, pe măsură ce România a alunecat într-o criză economică majoră și condițiile de viață pentru oameni deveneau din ce în ce mai grele, țigările au fost retrase din circulație și vândute oficial doar în magazinele cu valută, care erau interzise pentru majoritatea românilor. Cu toate acestea, piața neagră era în plin boom și prețurile la aceste țigări a crescut foarte mult.
Însă nu fumatul a constituit principala obsesie pentru Kent a românilor. Pe măsură ce moneda românească (leul) a devenit din ce în ce mai lipsită de valoare (pentru că nu prea existau bunuri de consum), iar cetățenilor români li s-a interzis cu strictețe să dețină valută, țigările Kent s-au transformat în curând într-un înlocuitor al numerarului pe piața neagră, iar uneori un cartuş însemna echivalentul a 100 de dolari. Cu acest cartuş, un român putea să-şi repare dinţii la un stomatolog extrem de competent; dacă deţineai 10 cartuşe de Kent, atunci puteai spera să-ţi cumperi chiar şi un televizor color!