O printesa asiatica necunoscuta a sosit, intr-o zi a secolului al XVII-lea, ca sclava in viceregatul Noua Spanie, iar cu timpul s-a transformat intr-o sfinta foarte iubita de oamenii printre care a trait, trezind chiar evlavie populara pentru ea. Potrivit legendei, Chinezoaica Poblana a aparut cu un secol mai tarziu, in timpul independentei, reincarnata intr-o frumoasa metisa.
Socul spiritual dintre crestinism si religiile nativilor americani a dat nastere, in Mexicul colonial, unui sincretism viguros. In acest climat, unde credintele religioase cu origini diferite se confundau si oamenii aveau viziuni si comunicau cu zeii, noi si vechi, figura Chinezoaicei Poblana se hraneste din realitatile filtrate de fantezie si inexplicabil. Nimeni nu stie cu siguranta cine a fost Chinezoaica Poblana, insa mormintul ei se afla in cimitirul mexican din Puebla, in sacristia ordinului iezuit Compania de Jesus, sub numele de Caterina de San Juan. Potrivit legendei, Chinezoaica Poblana se nascuse in 1609 si era o frumoasa printesa asiatica din exoticele regate ale Marelui Mogul, pe care multi il localizeaza in India. Adevaratul ei nume era Mirrah sau Mira, si se pare ca niste pirati au rapit-o cind era copila si au vindut-o ca clava in Filipine.
Sclava crestinata
In Filipine a fost crestinata si botezata cu numele de Caterina de San Juan inainte de a fi imbarcata pe galionul Manila cu destinatia Acapulco. Desi, initial, fusese destinata viceregelui Noii Spanii, la scurt timp este adoptata de un bogat negustor. Nu a trecut mult timp si Caterina a facut dovada caracterului ei generos, mai ales cu indienii, cu care era foarte grijulie. Pe femei le-a invatat sa coasa in stil chinezesc si, din cite se pare, sa fileze matasea. Potrivit unor scriitori iezuiti ai epocii, la moartea bogatilor ei stapini, un cleric a casatorit-o cu un alt sclav „chinez”, dar ea si-a pastrat virginitatea in timpul casatoriei, fiindca Fecioara ii aparea in vis si ii vorbea de calitatile si beneficiile castitatii.
La moartea sotului ei si a clericului protector, Caterina de San Juan si-a cistigat existenta pregatind ostia de impartasanie pentru iezuiti. In ciuda putinelor ei resurse materiale, nu a ezitat sa-i sprijine pe saraci si sa-i ajute pe bolnavi si pe cei mai defavorizati semeni ai ei. Se spune chiar ca, datorita ajutorului divin, nu putini au fost sclavii eliberati de ea din jugul sclaviei. Convinsa de faptul ca actiunile ei umanitare erau insuficiente pentru a atinge sfintenia. Caterina de San Juan, pe care poporul incepuse sa o numesca Chinezoiaca Poblana, se autoflagela, tinea posturi indelungate si se imbraca in zdrente, pentru ca nimeni sa nu o recunoasca si sa n-o atinga. Pe masura ce imbatrinea, se misca si se deplasa din ce in ce mai greu, iar ochii sai isi pierdeau puterea de a vedea oamenii, dar nu si pe Christos, pe Fecioara Maria si pe sfintii pe care ii adora. Suferea teribil de usturimi pe tot corpul, de care nu scapa indiferent ce leacuri folosea, dar avea forta de a se lupta cu demonii, care o lasau slabita, dar vie.
„Ce sunt eu daca nu un caine, un fir de praf, un gunoi?”, spunea dupa aceste zbateri in lupta cu raul. Oamenii din popor spuneau ca mainile sale, care inainte erau fine ca matasea, puneau pe furis monede in traistele indigenilor si ca marinarii o vazusera salvand flota spaniola de atacul piratilor in apele Pacificului. Taranii veneau sa-i ceara sa intervina pentru ploaie, pentru calmarea furtunilor sau vindecarea ranilor. Avea aproape 80 de ani cind si-a trimis sufletul in ceruri.
Totusi, cultul ei s-a extins, oamenii saraci si extrem de defavorizati continuind sa o vada inca mult timp, inclusiv reincarnata intr-o tanara fata care a adus bucurie si i-a ajutat pe soldatii patrioti cand a izbucnit revolutia de eliberare, un secol mai tarziu. Ierarhia ecleziastica nu a putut sa faca nimic pentru a impiedica poporul sa se roage si sa-i dedice un cult. Nici in acele vremuri nu exista cineva care sa poata explica misterul originii sale ori cauza minunilor si aparitiilor sale.
Presupuse minuni si aparitii
Potrivit celor scrise de duhovnicii si biografii ei, Alonso Ramos in Minunile omnipotentei si minunile Gratiei divine in viata venerabilei roabe a lui Dumnezeu Caterina de San Juan, originara din Marele Mogul, moarta in acest oras imperial Puebla de Los Angeles al Noii Spanii, si José del Castillo Grajeda in Compendiu despre viata si virtutile venerabilei Caterina de San Juan, Chinezoaica Poblana avea darul de a-i vedea in visele ei mistice pe cei vii si pe cei morti, in cer, in infern sau in purgatoriu, si pe Iisus, pe Fecioara si pe orice alt sfant, carora le cerea ajutorul de care poporul mexican avea nevoie. Din cate se pare, intr-un anumit moment, Fecioara din Socorro a vazut-o atat de slaba si de flamanda, incat a hranit-o dandu-i sa suga de la sanul ei.
Rochia Chinezoaicei Poblana
Chinezoaica Poblana este considerata creatoarea rochiei care ii poarta numele si care este tipica femeilor din statul mexican Puebla. Potrivit legendei, Chinezoiaca Poblana le-ar fi invatat pe femei sa coasa in „stil chinezesc” si ca tot ea ar fi creat modelul acestei rochii, care se bazeaza pe cele trei culori ale drapelului mexican, verde, alb si rosu. Materialul care servea la confectionarea ei era matasea stralucitoare din Orient si avea cusute pe margini paiete. Aceasta poveste pare totusi putin probabila, avind in vedere ca se stie cu siguranta ca acest tip de rochie a aparut nici mai mult, nici mai putin decit la doua sute de ani dupa moartea ei si, in plus, aceasta a purtat de-a lungul vietii ei doar haine de calugarita.