Mahomed s-a nascut la anul 570 dupa Hristos. El si-a trait copilaria la Mecca si se numea Ubu’l Kassim. Deoarece tatal lui a murit pe cand el avea numai doua luni, Ubu’l a fost crescut mai intai de bunicul sau, apoi de un unchi, Abu Talib, care il lua adeseori in calatorie cu caravana, in tinuturi indepartate, negustoresti. Mecca era la rascrucia lumii, pe drumul dintre India si Persia, Siria si Grecia. Era locul unde calatorii se odihneau, iar negustorii i-si incheiau afacerile lor. Mecca era orasul unde preoti si profeti minori ai unor religii stranii cautau sa satisfaca nevoile religioase ale calatorilor.
Religia era o ocupatie majora la Mecca. Aici se aflau temple si sanctuare dedicate multor zei naturisti, iar orasul de asemenea se mandrea cu vestita Piatra Neagra, de forma ovala si putin mai mare decat o rodie, despre care se spunea ca face minuni. Legendele staruie asupra faptului ca piatra a fost candva complet alba, dar ca s-a innegrit plangand pacatele oamenilor. Cladirea in forma de cub a Kaabei adapostea piatra sfanta, iar un numar de idoli – 360 cu totii – stateau de jur imprejurul ei si erau ingrijiti de preotii care adunau sume exagerate de la persoanele venite pentru cult si rugaciune.
Un mic grup de meccani, numiti „hunafa” (cautatorii) erau scandalizati de comercializarea religiei, iar Ubu’l Kassim era de acord cu ei. Ca si ceilalti „hunafa”, si el credea ca piatra aceea fusese data de Gabriel lui Avraam cu mult timp in urma. Mai credea ca insasi Kaaba s-a zidit in cer, iar ca Avraam si fiul sau Ismael au zidit-o pe cea din Mecca, sub locul din cer unde se afla Kaaba vesnica. Ca si multi hanifi piosi, Ubu’l Kassim credea in profetia ca, intr-o zi, va aparea un profet venit sa restaureze Kaaba ca adevaratul locas pamantesc al lui Dumnezeu.
Mesagerul lui Allah
In tineretea sa, Ubu’l Kassim l-a insotit adeseori pe unchiul sau, cu caravana, in calatorii spre Palestina. Aici a intalnit evrei care se inchinau singurului Dumnezeu – Yahve – si crestini care, asa gandea el, se inchinau la Treimea dumnezeiasca – Tatal, Fiul si Duhul Sfant. El a mai intalnit hinduisti, care pretendeau ca exista mai multe reprezentari ale unicului Dumnezeu – Brahman, si a intalnit oameni din Asia care adorau zeii vantului, ai soarelui si ai ploii.
Lui Ubu’l Kassim ii paru ca toti oamenii au in comun un singur lucru: fiecare il cauta pe Dumnezeu – si Ubu’l il cauta. Ori de cate ori se intorcea la Kaaba si pasea printre cele 360 de statui, el se intreba: „Exista oare multizei in univers, sau exista un singur Dumnezeu? Cine este adevaratul Dumnezeu? Cum pot sa-l cunosc si ce vrea El sa fac cu viata mea?”

Oamenii ziceau ca Ubu’l Kassim este foarte norocos. ii mersesera bine treburile, iar sotia lui era foarte bogata; dar el inca era trist si grav si isi continua pelerinajele (calatoriile) singuratice la o pestera din muntele Hira. Lumea nu stia despre aceste cautari ale lui, nici nu stia ca, intr-o noapte, o mare lumina a umplut pestera unde se ruga el. Apoi, in decursul acestei intamplari, un glas ii zicea: „Citeste!”. Ubu’l Kassim raspundea: „Nu pot sa citesc. N-am invatat niciodata sa citesc”. A doua si a treia oara vocea i-a poruncit: „Citeste!” „Ce sa citesc?” intreaba Ubu’l.
Apoi, intr-o vedenie, ii aparura cuvinte; iar vocea zicea: „Citeste: in numele lui Allah care a creat omul dintr-un sange. Citeste: Iar Domnul tau este prea indurat, care invata cu condeiul, invata omul cele ce nu stie. Adevarat, omul este razvratitor. Se considera neatarnat. Iata, la Domnul tau este reintoarcerea!”
Cand Ubu’l Kassim s-a trezit din transa, se facea ziua. Dincolo de el se intindea orasul Mecca impreuna cu Kaaba, cu numerosi zei si cu piatra ei sacra. Pe cand privea aceasta scena, el a auzit un glas zicand: „O, Mahomed! Tu esti mesagerul lui Allah!” „Cine esti tu?” striga el. „Lasa-ma sa-ti vad fata!” „Eu sunt Gabriel”, zicea vocea. Si Ubu’l Kassim vazu ingerul stand catre cer si, tinand un sal de matase, il acoperi cu cuvintele pe care ii ceruse mai inainte sa le citeasca. Indiferent incotro se intorcea, ingerul Gabriel ii statea necontenit in fata ochilor, zicandu-i: „Tu nu mai esti Ubu’l Kassim. Tu esti Mahomed, profetul lui Allah!”.
Invatatura cartii
Asa s-a nascut islamismul. S-a nascut dintr-o vedenie si este povestea arzatoare a lui Mahomed, profetul lui Allah, si a victoriei sale asupra celor 360 de zei mincinosi si de profeti falsi din cetatea Mecca. Este istoria unificarii poporului arab alungat si risipit. Este istoria uneltirii impotriva vietii profetului si a dejucarii ei, a minunilor pentru izbavire de opresori si a minunilor de protejare fata de multimile de necredinciosi. Este drama Hegirei, a fugii profetului de la Mecca la Yathrib, intamplata in anul 622 dupa Hr. si care serveste drept inceput al erei musulmane. Este insemnarea istorica a vietiilui Mahomed in Medina, unde el a convertit poporul la credinta, si relatarea intoarcerii la Mecca si a ocuparii cetatii in numele sfant al lui Allah.
Islamismul este povestea tandra a unui profet ingenunchiat in fata pietrei sacre, care a reintors Kaaba la adevaratul Dumnezeu si care a numit sfanta aceasta cetate (Mecca). Este istoria islamului, care inseamna „supunere fata de voia lui Dumnezeu”, si a credintei musulmane, care inseamna predare in fata lui Dumnezeu. Dar mai mult decat orice, islamismul este istoria unei carti, a sfantului Coran, adica „Lectura”.
De unde vine cartea, daca nu de la Dumnezeu? Cum poate un analfabet sa scrie o carte profund filosofica si profetica si care urmareste planul mantuirii de la Moise, prin Isus si mai departe, pana la Mahomed? Cum a putut Ubu’l Kassim sa puna in scris minunatele idei insumand cea mai nobila, cea mai poetica si cea mai importanta araba clasica din toata lumea, adica nu Dumnezeu a scris prin el ca instrument al Sau?
„Prin ceasurile diminetii,si prin noapte cand linistea e cu totul deplina,Domnul tau nu te-a uitat nici nu te uraste;Cu adevarat, partea mai din urma va fi mai buna tieDecat a fost cea dintai,Cu adevarat Domnul tau iti va da tie astfelincat cu siguranta vei fi multumit.Nu te-a gasit El orfan si te-a aparat?Nu te-a gasit El ratacitor si te-a calauzit?Nu te-a gasit El lipsit si te-a imbogatit?De aceea nu-l apasa pe orfan,De aceea nu-l alunga pe cersetor,De aceea cuvantul tau sa fie despreindurarea Domnului tau”.