Un român, pe nume Dumitru Dan, a intrat în cartea recordurilor pentru că a făcut înconjurul lumii, pe jos, cu piciorul! 100.000 km făcuţi în 6 ani, între 1910 şi 1916. O societate sportivă franceză, „Touring Club”, atribuia un premiu pentru cel care va înconjura globul pe jos. Premiul era de 1 franc pentru fiecare kilometru. În 1910, 4 studenţi romîni, întovărăşiţi de câinele Harap, părăsesc Bucureştiul. Încet-încet, câte un pas, trec prin Braşov, Berlin, Blackpool… Din Anglia se îmbarcă pe transatlanticul Aquitania, spre Canada. Dar ei n-aveau dreptul să se odihnească. Căpitanul vasului le ataşează la picior un mic mecanism care le înregistra numărul paşilor făcuţi. Şi astfel pe puntea vasului, cei patru tineri români îmbrăcaţi în costume naţionale şi încălţaţi cu opinci parcurgeau zilnic 35-40 km, în admiraţia călătorilor.
În localităţile mari, studenţii români organizau spectacole de dansuri, conferinţe, luau autografe de la oamenii iluştri ai timpului, strângeau certificate care dovedeau traseul turistic, din ce în ce mai lung, parcurs cu piciorul. În America, prima nenorocire: Paul Pîrvu moare în urma unei forme grave de reumatism. Al doilea, Al. Ivaşcu, moare intoxicat cu opium fumat din curiozitate la curtea unui rajah din Bombay. Al treilea, Negreanu, este aruncat de un uragan într-o prăpastie, pe când traversau munţii Nan Iau (China).
A mai rămas Dumitru Dan. Iată-l aproape de ţintă, după 6 ani, pe un vapor englez, în Mediterana. Puţin a mai rămas, şi totuşi, lui Dumitru îi este dat să treacă prin clipe şi mai tragice. În plin război, vaporul pe care se afla este torpilat de un submarin german. Printre cei câţiva supravieţuitori este şi Dumitru Dan.
Premiul l-a încasat, într-un moment când, după război, banii erau devalorizaţi. Dar mai importanţi decât banii erau lucrurile văzute şi învăţate pe drum – cele 97 perechi de opinci şi 25 costume naţionale rupte, ca şi documentele şi amintirile adunate în această călătorie, demnă de romanele lui Jules Verne.