Conform Bibliei, Soarele este „cea mai magnifică” lucrare a Creatorului. În Geneza, 1:16, citim că Dumnezeu a făcut Soarele „pentru a ocârmui ziua”: „A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele”.
Numele ebraic al Soarelui era scris ShMSh, adică Shemesh (pentru că în ebraica veche nu existau vocale) dar și Khammah. În Ecclesiastul 1:5 putem citi: „Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi”. Noi încă vorbim despre răsăritul și apusul Soarelui, deși acum știm că apariția se datorează mișcării Pământului, și nu mișcării Soarelui.
Vechiul Testament oferă două exemple notabile de evenimente miraculoase în legătură cu Soarele. În Cartea lui Iosua Navi 10:12-13, citim: „În ziua aceea în care Dumnezeu a dat pe Amorei în mâinile lui Israel şi când i-a bătut la Ghibeon şi au fost zdrobiţi înaintea feţei fiilor lui Israel, a strigat Iosua către Domnul şi a zis înaintea israeliţilor: „Stai, Soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, Lună, opreşte-te deasupra văii Aialon!” Şi s-a oprit Soarele şi Luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor lor. Oare nu de aceea se scrie în Cartea Dreptului: „Soarele a stat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit către asfinţit aproape toată ziua””. Cum de s-a oprit Soarele (şi Luna) din mişcarea lor pe cer, sau, mai bine zis, cum de s-a oprit Pământul din mişcare, astfel încât Soarele şi Luna păreau a fi fixe?
Un alt incident miraculos sau inexplicabil este relatat în Isaia 38:8, în ceea ce privește așa-numitul cadran solar al lui Ahaz. Regele Iezechia era bolnav și Isaia l-a vizitat și i-a oferit un semn de la Dumnezeu ca să-și recapete sănătatea. Iezechia a ales ca semn: „Iată voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care Soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz, să zic cu zece linii”. Şi Soarele s-a dat înapoi cu zece linii pe care el le străbătuse”. După aceasta, Iezechia s-a vindecat.