Mai multe plante, foarte cunoscute de altfel in randul crestinilor, sunt mentionate in Biblie cu diferite prilejuri. Ele sunt folosite deopotriva in cultul crestin si in medicina. Mentionarea lor in cartile sfinte, utilizarea la prepararea unor produse sacramentale, precum si rezultatele terapeutice obtinute in urma administrarii lor le-au creat o aura sfanta, motiv pentru care le descoperim sub titulatura de “plantele biblice”.
1) Scortisoara. O prima planta mentionata in Sfanta Scriptura este scortisoara. Adica scoarta aromatica a unor arbori, totdeauna verzi, care se dezvolta mai ales in Sri Lanka, India, Madascar, Jamaica si China. Despre aceasta planta se pomeneste in Iesirea 30, 23-25, la prepararea, alaturi de alte plante, a mirului pentru ungerea sfanta, precum si in Apocalipsa Sfantului Ioan la 18, 11-13, cand se prezinta episodul in care negustorii Pamantului vor plange pentru ca nimeni nu le va mai cumpara marfa… „si scortisoara, si balsam, si mirodenii, si mir, si tamaie, si vin, si untdelemn…”. In terapeutica, scortisoara este un antidiareic, antimicrobian si astringent, fiind folosit in mai multe afectiuni respiratorii, stomatologice etc.. Din 2002, uleiul de scortisoara este folosit la prepararea Sfantului si Marelui Mir.
2) Nardul. O alta planta mentionata in Biblie este nardul (Cantarea Cantarilor 1,11; Ioan 12, 1-8;), nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea muntilor Himalaya. Nardul, alaturi de alte aproximativ 50 de ingrediente, intra in compozitia Sfantului si Marelui Mir, cel prin care se pune temelie sfinteniei in viata Bisericii si crestinismului. Cu acest Mare Mir se sfintesc bisericile, antimisele si obiectele de cult, fara de care nu se poate savarsi Sfanta Liturghie. Uleiul de nard se extrage din radacina plantei, are actiune antiinflamatorie, antiseptica, bactericida, fungicida, laxativa  si purgativa. Cele mai cunoscute laboratoare unde se prepara acest ulei sunt cele din Egipt.
3) Maslinul este pomenit in Biblie mai mult de 40 de ori, in Facerea 8,11; Iesirea 30,24, Psalmul 22,6; Zaharia 4,3; Luca 7, 46, Deuteronomul 7,13 etc. Poate cea mai impresionanta mentionare a maslinului este cea referitoare la intoarcerea porumbelului cu ramura verde de maslin in cioc, in timpul Potopului lui Noe. Uleiul de maslin, alaturi de paine si vin, este cel de-al treilea articol al binecuvantarii lui Dumnezeu: ”Si te va iubi, te va binecuvanta, te va inmulti si va binecuvanta rodul pantecelui tau, rodul pamantului tau: painea ta, graul tau, vinul tau, untdelemnul tau.” (Deuteronomul 7,13). Maslinul este simbolul gloriei si pacii, iar pentru Palestina este chiar emblema ei. El este cultivat in multe tari, precum Grecia, Spania, Tara Sfanta etc. Frunzele, maslinului, totdeauna verzi, inchipuie nemurirea, iar lemnul lui, pretuit pentru finetea sa, a fost folosit pentru cioplirea heruvimilor, a usilor, corniselor si stalpilor Templului lui Solomon. Uleiul de masline este folosit pentru vindecarea ranilor, pentru mentinerea inimii sanatoase, inlaturarea diabetului etc., iar in crestinism, pentru la Taina Sfantului Botez, Taina Sfantului Maslu, la miruirea credinciosilor, la Litie, la prepararea Sfantului si Marelui Mir.
4) Cedrul. Alaturi de aceste plante si arbori, Biblia mai pomeneste si de cedru, un arbore din familia pinaceelor, cu lemnul tare, folosit la constructiile navale, fabricarea mobilelor, in sculptura. Acest arbore este cel mai laudat in Sfanta Scriptura, fiind pomenit de 75 de ori, fiind dat adesea ca exemplu de maretie, in Numerii 24, 6; III Regi 6,15, Cantarea Cantarilor 5, 15, Isaia 2, 13, Iezechiel 17, 22 etc. Din lemn de cedru a fost construita corabia lui Noe, templul lui Solomon si chiar lemnaria acoperisului Sfantului Mormant al Mantuiotrului Iisus. Cele mai renumite zone unde creste cedrul sunt Libanul, Siria, dar el mai creste si in Cipru, Algeria si Maroc. Din distilatul de frunze de cedru si conuri  se obtine un ulei cu actiune antispetica, cu multe intrebuinatari terapeutice, folosit si ca sedativ nervos sau stimulent tonic.
5) Alte plante biblice: mirtul, isopul, vita-de-vie. Mirtul (Neemia 8, 14-15; Isaia 41, 19, 20 etc.), considerat de vechii evrei ca semn de placuta aducere aminte a vremurilor bune, iar de crestini ca simbol al biruintei asupra mortii, simbol al frumusetii, tineretii si fecioriei. El se gaseste in Palestina si in intregul Orient si intra in compozita mirului. Mai amintim aici isopul (Psalmul 50), cu un puternic efect antiseptic si astringent, folosit si el in prepararea mirului, si vita de vie, din care se prepara vinul ritualic, fara de care nu se poate sluji Sfanta Liturghie, cu efecte terapeutice foarte binecunoscute de credinciosi.