Când Rich Skrenta a creat virusul informatic Elk Cloner (primul virus din afara „laboratorului” în care a fost scris) ca o farsă în februarie 1982, el era un licean de 15 ani, cu un mare interes pentru computere. Virusul a fost scris pentru sistemele Apple II, computerele dominante în acele vremuri. Dacă un Apple II pornea de pe o dischetă infectată, Elk Cloner devenea rezident în memoria computerului. Discurile neinfectate introduse în același computer se infectau şi ele, imediat ce un utilizator introducea comanda pentru o listă de fișiere.
Calculatoarele infectate afișau o poezie scurtă, scrisă tot de Skrenta, la fiecare 50-a pornire de pe un disc infectat: „Elk Cloner: Programul cu personalitate. Va ajunge pe toate discurile voastre. Vă va infiltra cipurile. Da, este Cloner! Se va lipi de tine ca un lipici. Îţi va intra şi în RAM, trimis în Cloner!”.
Elk Cloner nu a cauzat niciun rău real, dar a reușit să se răspândească pe scară largă. Virușii informatici fuseseră creați şi înainte, dar aplicația lui Skrenta a fost prima care s-a răspândit în afara sistemului informatic sau a rețelei în care a fost creat.
„Eram un tocilar și un tocilar al computerelor, interesat de toate aspectele tehnologiei”, a spus el într-un interviu din 2012. „Am vrut să construiesc un robot, dar nu era nici un kit disponibil și nu aveam abilități mecanice. La școala elementară, obișnuiam să experimentez cu radiouri cu tub vid, dar cea mai mică greșeală în timpul construcției însemna că nu funcționa. Odată cu programarea, am descoperit o modalitate de a imita lucrurile pe care le-am văzut în filme”.
Skrenta a primit un computer Apple II, ca şi cadou de Crăciun, în 1980. „Mi-a pus stăpânire pe viața. Mi-am petrecut fiecare oră cufundat în jocuri pe calculator și în programare”. Skrenta și-a scris propriul joc de aventură – un supraviețuitor al unui accident de avion. Acest lucru l-a învățat să programeze în Basic și mai târziu a dobândit abilități în limbajuri de asamblare.
Apple II a venit cu două unități de dischetă, iar entuziaștii „share-uiau” software și jocuri prin intermediul cluburilor de computere. Pirateria software era răspândită, iar Skrenta se afla chiar în mijlocul scenei. „Eram membru al unui club de informatică din Pittsburgh. Obișnuiam să copiem programe și să le partajăm cu prietenii. Exista o piață înfloritoare a software-ului pirat și oamenii obișnuiau să facă schimb de jocuri și software pe dischete”, explică el.
Acest lucru l-a făcut să se gândească cum ar putea folosi acest mecanism pentru a le juca feste prietenilor săi. El a modificat uneori dischetele pe care le oferea prietenilor, astfel încât aceștia să afișeze mesaje pe ecran sau să-și închidă computerul: „I-am dat o dischetă unuia dintre băieții de la clubul de computere și a funcționat”. Experimentele sale l-au determinat să dezvolte un program care să ruleze în fundal, verificând prezența unui nou disc și, dacă se găsea unul, se putea modifica fișierele stocate pe disc. Rezultatul acestei idei a fost un program care, de fapt, a fost codificat pentru a se răspândi de pe un disc la altul, propagându-se dintr-un calculator în altul. S-a născut astfel primul virus, Elk Cloner.
Una dintre aplicațiile de bază ale lui Apple II, System Monitor, avea „bug-uri” în ea. Elk Cloner s-a folosit de acele „bug-uri” pentru a se propaga. Elk Cloner a avut nevoie de aproximativ 2 săptămâni pentru a fi scris într-un limbaj de asamblare, își amintește Skrenta.
O parte a „succesului” virusului a fost dat de faptul că oamenii nu se fereau deloc de potențiala problemă și nici nu erau programe de anti-virus. Totuşi, virusul ar putea fi eliminat folosind utilitarul Apple Master Create sau alte utilitare pentru a rescrie o copie nouă a sistemului de operare pe discul infectat. În plus, odată ce Elk Cloner a fost eliminat, discul infectat anterior nu putea fi reinfectat, deoarece conținea deja „semnătura” Elk Cloner în directorul său.