Ipoteza că Luna este goală în interior este departe de a fi una nouă. În romanul său din 1901, intitulat „Primii oameni de pe Lună”, HG Wells (1866–1946), cunoscut de mulți drept părintele SF-ului, a scris despre o călătorie epică pe Lună. Protagoniștii romanului sunt surprinși să afle că Luna nu este deloc ceea ce pare a fi de pe Pământ. De fapt, este goală și locuită de o rasă extraterestră ciudată. Astfel de fantezii au fost foarte îndrăznețe pentru un roman publicat în 1901. Cu toate acestea, de îndată ce oamenii au vizitat Luna peste 60 de ani, conceptul de „Lună goală” a fost dezvoltat în continuare.
În timpul aselenizărilor de la finalul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, astronauții au desfășurat mai multe seismografe pe suprafața Lunii. Instrumentele care au fost instalate în timpul misiunilor Apollo 11, 12, 14, 15 și 16 au transmis informații către Pământ printr-un canal radio până când au fost pur și simplu oprite din cauza economiilor financiare în 1977.
Totodată, NASA a prăbușit în mod intenționat modulul Apollo 12, precum și racheta S-IVB, declanșând o forță explozivă echivalentă cu aproape 12 tone de TNT. Aceste date vorbeau mult despre Lună și structura sa internă. Aceste evenimente au fost împărțite în patru categorii:1. Cutremurele adânci ale Lunii (700 km sub suprafață);2. Vibrații (cauzate de impactul meteoriților);3. Cutremurele termice de Lună;4. Cutremurele mici de Lună (20-30 km sub suprafață).
Aceste ultime mici cutremure lunare au condus la ipoteza unei Luni goale. Se spune că în timpul acestor evenimente, Luna „a sunat ca un clopot”. Această expresie a fost adesea folosită după zborul Apollo 12.
Durata și severitatea perturbării seismice cauzate de șoc i-au surprins pe seismologi. Au auzit semnale puternice care au durat mai bine de o oră și jumătate după impact și semnale mai slabe care au fost înregistrate la o oră după ciocnire. Nu este de mirare că, folosind astfel de informații, unii oameni au ajuns la concluzia că Luna, în opinia lor, poate să nu fie atât de solidă pe cât pretinde știința oficială.
Luna = navă spaţială extraterestră?
Unii oameni de știință foarte respectaţi ai secolului trecut (secolul XX) au afirmat că Luna este o navă spațială extraterestră. Este cunoscută ca „teoria lui Vasin-Sherbakov”.
Într-un articol al lui Mihail Vasin și Alexander Sherbakov publicat în 1970, s-a sugerat că Luna este de fapt un satelit artificial gol al Pământului, plasat pe orbită apropiată de Pământ de către extratereștri. Vasin și Shcherbakov erau membrii Academiei de Științe a URSS. Cu toate acestea, articolul a fost publicat nu într-un jurnal științific, ci în publicația „Sputnik”.
În articolul lor, oamenii de știință nu au menționat cine sau de ce a fost plasat satelitul artificial pe orbita Pământului. Pur şi simplu, ei au descris materialele din care este alcătuită Luna. Acestea trebuiau să reziste atât la căldură, cât și la frig extrem și să fie durabile pentru a suporta impactul meteoriților.
În plus, ei au ridicat numeroase întrebări cu privire la formarea Lunii, pe care alți oameni de știință le-a fost greu să le pună. Procedând astfel, s-au confruntat cu multe critici.
Sherbakov și Vasin credeau că au fost folosite mașini masive pentru a topi roca și pentru a forma cavități lungi în interiorul Lunii, răspândind deșeurile topite pe suprafața Lunii. Ei au spus că Luna conţine un înveliş interior + un înveliş exterior – iar această navă enormă a fost condusă prin Cosmos și în cele din urmă pusă pe orbită în jurul planetei noastre.
Cei doi oameni de știință și-au susținut afirmația cu date științifice. Ei au afirmat că unele roci lunare conțineau metale prelucrate, cum ar fi alama, elementele de uraniu 236 și neptuniu 237. Interesant este că acestea nu pot fi găsite în mod natural.
Conform relatărilor poporului african zulu și ale altor nativi africani, Luna a fost construită pentru a supraveghea oamenii, fiind şi vehicul pentru a călători în Univers.
Fostul om de știință al NASA, Robin Brett, care a fost printre primii oameni care au studiat și a direcționat cercetările asupra rocilor lunare, a spus: „Pare mai ușor de explicat inexistența Lunii decât existența ei”. În plus, conform oamenilor de știință, Luna este mai veche decât Pământul cu aproape 800.000 de ani, ceea ce ridică o mulțime de întrebări.