În Tibet există două cărţi stranii, numite Kantyua şi Tantyua. Kantyua conţine 108 volume de pergament, care numără 1083 de cărţi, în nouă mari diviziuni. Kantyua înseamnă “cuvântul tălmăcit al lui Buddha”. În ea sunt culese textele sacre ale lamaismului. Kantyua are aceeaşi importanţă cu cea pe care o are Coranul pentru Islam. Tantyua înseamnă “tălmăcirea doctrinei” şi este un comentariu în 255 de volume la Kantyua.
Aceste cărţi, tipărite în chineză, ocupă atât de mult spaţiu, încât se păstrează în mai multe pivniţe din câteva sate ascunse în văile munţilor Tibetului. Marele păcat este următorul: numai 1% din aceste texte, a căror dată de apariţie nu a fost determinată, au fost traduse. În ambele aceste texte, există o permanentă menţionare a unor “perle pe cer” şi a unor sfere transparente, în care locuiesc zeii, care se arată oamenilor la intervale mari de timp.
De exemplu, într-una din cărţile Kantyua, intitulată „Colecția celor șase voci”, la capitolul „Voci divine” putem întâlni următoarele: „Există ceruri diferite și aceste ceruri nu sunt deschise tuturor divinităților. Oricât de numeroși ar fi zeii, ei nu pot încălca niciodată cele trei fundamentale legi, care sunt: ​​domeniul dorinței, domeniul cu extensie, domeniul fără extensie. Aceste trei legi sunt împărțite în subsecțiuni. Sunt în total 28 de locuri de locuit (…) În cerul celor patru Mari Regi, 50 de ani tereştri corespund unei zile și unei nopți. Durata de viață este de 500 de ani, sau nouă milioane de ani dacă se numără în ani tereştri. Deasupra cerului celor patru Regi ajungem la a doua locuință cerească… În acest rai, 100 de ani ai oamenilor sunt socotiți ca o zi şi o noapte. Durata de viață este de 1000 de ani. Dacă se calculează în anii umani, rezultă 36000 x 10000 de ani sau 36 de milioane de ani… ”
Dacă Kantyua şi Tantyua ar fi supuse unui studiu hotărât şi coordonat, probabil că am învăţa multe despre “zei” şi despre activitatea lor trecută de pe Pământ…