Pământul face parte dintr-un câmp electromagnetic ce interacționează cu câmpul gravitațional în moduri pe care majoritatea oamenilor de știință încă nu le-au înțeles. Există o ipoteză care spune că teoria câmpului unificat, numită și teoria totului („Theory of everything” în limba engleză) a fost dată omenirii în diferite grade de către o inteligență mai înaltă, în funcție de capacitatea fiecărui om de știință de a recepționa și a înțelege. Unele din piesele esențiale ale puzzle-ului nu au fost date de inteligența mai înaltă din cauza nivelului de negativitate prezent în comunitatea științifică generală și a potențialului de a fi folosite greșit. Cu alte cuvinte, omenirea nu a fost pregătită să primească imaginea completă cu privire la relația dintre electromagnetism, gravitație și un alt element vital, conștiința.
Desigur, ingredientul lipsă este conștiința. Cum altfel explicați incapacitatea observatorului de a fi independent de rezultatele unui experiment cuantic? Atunci când este observată mișcarea (momentumul) particulelor/undelor dintr-un experiment cuantic, faptul observării în sine generează un câmp de conștiință care, prin urmare, influențează elementele din sistem.
„Unitățile de conștiință” reprezintă piesa lipsă din puzzle. A fost dată o valoare aproximativă a încărcăturii unei unități de conștiință – ceva de ordinul 10^4 jouli-, chiar dacă încărcătura distinctă a unei unde/particule cum este conștiința nu poate fi limitată astfel în mod realist. Totuși, dacă luați integrala tuturor superpozițiilor unei unde/particule în timp ce aceasta este observată (luând în considerare diferența dintre activitățile undei/particulei înainte și după observație), puteți descoperi că nivelul energetic de bază al conștiinței este apropiat de valoarea de mai sus.
Valoarea câmpului unificat depinde de gradul de conștiință prezent. Dacă există foarte puțină conștiință, magnitudinea câmpului va fi foarte mică (orice este înmulțit cu 10^-54 va fi infinitezimal de mic). Atunci când conștiința este direcționată cu multă conștiență și putere – asta însemnând că există multe unități de conștiință care sunt aplicate sistemului -, mărimea câmpului crește rapid. Atunci când este creat un câmp de conștiință (câmp unificat) suficient de puternic, acesta are puterea de a mișca obiectele fără să fie aplicată o forță exterioară vizibilă.