În Biblie se vorbeşte despre „Elohim”, tradus adesea ca „Dumnezeu”, dar care are alte sensuri în ebraica veche: „Cei care sunt legaţi printr-un jurământ”, „Cei care sunt dintr-un loc necunoscut”, „Cei care incantează şi fascinează lucruri”, „Măreţia din Apus”. Prin urmare, pluralul de la „Elohim” („im”) n-are altceva decât semnificaţia unui „consiliu de conducere”, aşadar o organizaţie conducătoare din care făceau parte câţiva aleşi, cu statut de egalitate.
Cercetând mai departe Vechiul Testament, în Geneza, cap.I, versetul 26, se spun următoarele: „Să facem un om, după chipul nostru, după asemănarea noastră”. Aşadar, referinţa este foarte clară, e vorba de mai multe fiinţe superioare. Iar „Iehova”, din acelaşi Vechi Testament, comparativ cu „Elohim”, reprezintă existenţa descendentă, coborâtă din acel grup conducător. Iehova pare mai apropiat, mai personal, care poate fi atins, o formă cu care se poate comunica şi care poate fi văzută.
Cum a apărut şi de unde provine acest grup conducător (Elohim) din Biblie? Citind cu atenţie Biblia şi alte lucrări, precum şi evangheliile gnostice, dar şi ţinând cont de distrugerea manuscriselor din Biblioteca de la Alexandria (Egipt), putem trage concluzia că ar putea exista o îngrozitoare conspiraţie pusă la cale de conducătorii omenirii (care s-a perpetuat până astăzi), pentru a ascunde adevărul, şi anume faptul că civilizaţia noastră are o origine extraterestră!
De ce se ţin şi astăzi în dosare secrete vizitele extraterestre?