Românii au fost dintotdeauna persoane foarte inventive. Şi se pare că noi nu stăm rău nici la capitolul „invenţii din domeniul căilor ferate”. Iată o invenţie de care ar trebui să ne mândrim, pentru că ea a pornit din mintea poporului român.
Pe la 1500, din mina Ruda 12 Apostoli (Brad / Munții Apuseni), se scotea aur. Minereul de aur se punea pe un vagonet de lemn, aflat pe o mică linie de cale ferată. La trecerea dintr-o galerie la alta, minerii erau obligați să ridice cu mâinile acest vagonet si să-l pună pe o altă linie. Însă, inteligența țăranului transilvănean a făcut ca oamenii să se gândească cum am putea face acest lucru mai ușor, să nu mai fie nevoie să ridice cu mâna vagonetul de pe o linie pe cealaltă. Astfel, a apărut macazul, o invenţie la nivelul anilor 1500/1600, dar care a uşurat munca minerilor.
Marele inginer şi profesor român Dimitrie Leonida (1883-1965), în timpul studiilor sale din Germania, a fost impresionat de exponatele aflate la Muzeul Tehnic de la Munchen şi cele de la Muzeul Transporturilor din Berlin, descoperind printre ele şi invenţii româneşti. Astfel, el obiect de mare însemnătate tehnică – vagonetul de mină, construit din lemn, prevăzut cu ac (macaz), arătându-se că „invenţia acului de cale ferată a fost făcută pe la anul 1600, de muncitorii valahi de la minele de aur din Munţii Apuseni“.