Imagine generata de Microsoft AI
Dintr-un motiv religios in urma cu aproape 2 milenii, dar de neacceptat in societatea moderna, primii parinti ai Bisericii crestine au considerat femeile ca „rele necesare”, ele fiind considerate ca „descendente ale autoarei pacatului originar, care in complicitate cu diavolul, a dus la caderea omului” (vedeti povestea lui Adam si Eva).
In primele secole dupa Hristos, apologetii crestinismului isi puneau serios intrebarea: „Ar trebui ca femeile sa fie numite fiinte umane?” Dar parintii crestini aveau urmatoarele opinii despre femei:
* Tertulian, adresandu-se femeii: „Tu esti poarta diavolului, cea care a gustat din fructul interzis, primul dezertor de la legea divina. Tu ai distrus Chipul lui Dumnezeu – omul”.
* Clement din Alexandria spunea: „E o rusine sa reflectam asupra natura femeii”.
* Grigore Taumaturgul: „Un om dintre o mie poate fi curat; o femeie, niciodata”.
* Sf. Bernard: „Femeia este organul diavolului”.

* Sf. Anton: „Glasul ei este suieratul sarpelui”.
* Sf. Ciprian: „Femeia este instrumentul pe care diavolul il foloseste pentru a ne stapani sufletele”.
* Sf. Bonaventura: „Femeia este un scorpion”.
* Sf. Ieronim: „Femeia este poarta diavolului, drumul nelegiuirii”.
* Sf. Ioan Damaschin: „Femeia este o fiica a minciunii, o santinela a iadului, dusmanul pacii”.
* Sf. Ioan Gura de Aur: „Din toate fiarele salbatice, cea mai periculoasa este femeia”.
* Sf. Grigore cel Mare: „Femeia are rautatea unui dragon”.
Sunt surprinzatoare aceste atitudini ale unor sfinti fata de femei; în definitiv, toti au avut mame, care erau femei…