În lucrarea „Amintiri” de Radu Rosetti, autorul (ce făcea parte dintr-o mare familie boierească – Ruseteştii), ne vorbeşte printre altele de epidemia de holeră ce a izbucnit în România anului 1868 şi ce tratament se folosea în acele vremuri pentru această boală teribilă. Holera este o boală infecțioasă bacteriană foarte gravă, care afectează în mod deosebit intestinul subțire. Boala se manifestă prin tulburări digestive ca diaree gravă, vomitări excesive, care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului, prin pierdere de electroliți (substanțe minerale).
Citez din lucrarea lui Radu Rosetti:
* În vara anului 1868 s- a ivit holeră în ţară. Pe la noi, epidemia a fost mai mult uşoară: dacă se îmbolnăveau mulţi, în schimb numărul deceselor era mic de tot – era mai mult holerină decât holeră.
* Tata, de la început, dăduse de ştire, nu numai în satele de pe moşie, dar şi în acele de pe împrejur, că are un leac sigur împotriva molimii. Acest leac consista într-un număr de picături de laudanum, dizolvate în oareşicare câtime de apă de mentă concentrată, ce se lua nu mai ţin minte de câte ori pe zi.
* Ograda noastră era veşnic plină de pacienţi, iar în antretul de jos parcă- l văd şi acuma pe Neculai Lefter, vatavul de ogradă, şăzând pe o ladă mare de Braşov, având lângă el o beşică uriaşă de sticlă, plină de apă de mentă, şi, în mână, o sticlă cu laudanum, dând fiecărui pacient numărul de picături hotărât din cea de a doua şi câtimea ştiută din cealaltă.
* Cei mulţi din bolnavi, îndată ce-şi înghiţeau doftoria, mergeau de se culcau într-o parte hotărâtă a grădinei. Mulţi veneau să ceară „doftorie” pentru bolnavi rămaşi acasă. În grădină la noi nu a murit niciunul, din alţii care au luat „doftorie” de la noi, numai unul sau doi.
Notă: Laudanum este o tinctură de opiu ce conține mai multe tipuri de alcaloizi, precum morfină și codeină. A fost utilizat foarte frecvent în trecut pe post de medicament, fiind valorificat pentru efectele antidiareice, analgezice și antitusive.