Filozoful Mircea Cărtărescu ne spune o versiune propria a celebrei „Zaraza”, melodia interbelică interpretată de binecunoscutul cântăreţ Cristian Vasile. Cărtărescu crede că această Zaraza cântată în melodie a existat cu adevărat, fiind o ţigancă prostituată de lux, de care Cristian Vasile era îndrăgostit iremediabil. Numai că de această Zaraza se îndrăgostise cu patimă un alt cântăreţ celebru al vremii, Zavaidoc. Fiind extrem de gelos, Zavaidoc ar fi pus la cale un plan diabolic. Pentru că nu-l putea omorî pe Vasile, căci acesta era celebru, a ales să-și îndrepte furia către Zaraza, femeia care nu-l dorea. Decât să fie a altuia, mai bine să nu fie a nimănui!
Aşa că Zavaidoc ar fi pus un om din anturajul său, un ţigan pe nume Borilă, s-o ucidă pe Zaraza, care a fost omorâtă pe malul Dâmboviţei. Când a aflat vestea, Cristian Vasile a fost devastat. Se spune că acesta o iubea atât de mult pe femeie, încât, după ce aceasta a fost incinerată, lăutarul ar fi furat din crematoriu urna cu cenuşa ei şi ar mâncat-o cu linguriţa. În plus, ar fi înghiţit nişte terebentină, în încercarea de a se sinucide. N-a reuşit să se sinucidă, dar a rămas cu corzile vocale distruse iremediabil. Cristian Vasile a murit mult mai târziu, în anul 1974.
Dar, asta e doar părerea lui Cărtărescu şi a altor istorici. Adevărul e că nu există dovezi irefutabile în acest sens. Aşa că n-ar fi exclus ca “frumoasa Zaraza” să fie, de fapt, o altă femeie pe care Cristian Vasile a iubit-o în ascuns. Ca, de exemplu, Mia Braia, sora Ioanei Radu, şi ea solistă de muzică ușoară, cântece populare şi romanţe. Mia avea 20 de ani în 1931, când a apărut “Zaraza” lui Cristian Vasile; interesant e faptul că în iunie 1974, atunci când artistul a murit, el a fost condus pe ultimul drum şi de Mia Braia.