Imagine: pxhere.com (Commons Creative – free)
În Evul Mediu, încă mai supravieţuia o lucrare intitulată Palimpsestul arhimedean. Acest document unic avea printre paginile sale „Metoda teoremelor mecanice” a lui Arhimede, un celebru matematician al vremii, precum și fizician și inginer, care a trăit în secolul al II-lea î.Hr.
Acest document se găsea la Constantinopol în secolul al X-lea. Conținea şi un discurs al unui renumit politician și orator atenian din secolul IV î.Hr. numit Hyperides, un comentariu la o lucrare a lui Aristotel, din secolul al III-lea, și, mai presus de toate, aproximări și calcule care au anticipat matematica noastră modernă din ultimele secole, inclusiv matematica combinatorie.
Era tot ceea ce umanitatea nu a descoperit decât mult mai târziu, odată cu dezvoltarea teoremei fundamentale a calculului de către Isaac Newton și Gottfried Leibniz în secolele XVII şi XVIII.
Arhimede găsise o modalitate de a calcula centrul de greutate al unui paralelogram, al unui triunghi și al unui trapez, dar și pentru a calcula centrul de greutate al unui segment de parabolă. Aceste tipuri de calcule, deși foarte primitive, sunt cele care au permis ulterior să deducem probleme ca, de exemplu, calculul cu exactitate a cheltuielilor unei companii, construcţia de poduri sau de zgârie-nori şi multe altele.
Și ce s-a întâmplat cu acest document în secolul al X-lea? Timp de 12 secole, nimeni nu a părut să înțeleagă importanța revelațiilor sale. Pergamentul a ajuns într-o mănăstire creștină din Constantinopol. Călugării de acolo să şteargă conţinutul şi să refolosească hârtia pentru a scrie o carte de psalmi și rugăciuni creștine. Era o practică obișnuită la vremea respectivă, deoarece hârtia era un lux.
În anul 1906, documentul a fost regăsit la Constantinopol. În 1998, o echipă de peste 80 de oameni de știință și experți în cultură clasică, majoritatea de la Universitatea Stanford,  a studiat acest document, realizând şi mai multe radiografii cu raze X, şi descoperind suprascrierile de care vorbeam mai sus.