Piatra Dashka este un artefact controversat, cunoscută şi sub numele de „Harta Creatorului”. Această tăbliţă de piatră i-a nedumerit pe cercetători încă de la descoperirea ei, din 1999. Oricât de imposibil ar părea, experții ruși cred că harta de piatră ar putea avea o vechime de 120 de milioane de ani!! Adică, atunci când omul nici nu exista pe Terra, ci doar dinozaurii…
Piatra Dashka descrie nu numai împrejurimile Munților Ural, ci și o serie de proiecte de inginerie civilă, inclusiv 12.000 km de canale, mai multe baraje și notații hieroglifice de origine necunoscută. Precizia și perspectiva hărții sugerează că ea a fost creată dintr-un punct de observație aeriană. Heroglifele nu au fost descifrate, dar sunt considerate a fi legate de o formă străveche de alfabet chinez.
Arheologii de la Universitatea de Stat din Bashkir au descoperit piatra Dashka în Munții Ural (estul Rusiei) pe 21 iulie 1999. Descoperitorii au fost imediat frapați de dimensiunea tăbliţei. Măsoară 148 cm înălțime, 106 cm lățime, 16 cm grosime și cântărește o tonă.
După o examinare ulterioară, cercetătorii au fost și mai uimiți: tăbliţa pare să arate o hartă topografică extrem de precisă a Bashkiriei, o zonă specifică a Munților Ural, la o scară de aproximativ 1:1,1 km. Alexandr Chuvirov, profesor la Universitatea de Stat din Bashkir (cel care a condus echipa), a numit piatra „Dashka”, în cinstea nepoatei sale care s-a născut în acea zi.
„La prima vedere, am înțeles că nu era o simplă bucată de piatră”, a spus ulterior Chuvirov. „Ci o hartă reală, tridimensională.”
„Harta Creatorului” este compusă din trei niveluri, arătând astfel că nu este una naturală, ci a fost realizată artificial. Primul strat are aproximativ 18 cm, fiind compus din ciment sau ceramică pe bază de dolomit. Al doilea strat este de aproximativ 2,5 cm de sticlă diopsidică îmbogățită cu siliciu. Al treilea strat are doar câțiva milimetri grosime și este realizat dintr-un amestec de calciu-porțelan, poate pentru a oferi tabletei o protecție suplimentară sau poate pentru a crea o lumină difuză.
„Cum am reușit să identificăm locul?” a spus Chuvirov. „La început, nu ne-am putut imagina că harta era atât de veche. Totuşi, Bashkiria de astăzi nu s-a schimbat atât de mult în decurs a milioane de ani. Am putea identifica înălțimea Ufa, în timp ce Canionul Ufa este punctul principal al dovezilor noastre, deoarece am efectuat studii geologice și am găsit urmele unde trebuiau să existe conform hărții antice. Deplasarea canionului a avut loc din cauza presărilor tectonice.
Mai mulţi specialiști ruși și chinezi, în domeniul cartografiei, fizicii, matematicii, geologiei, chimiei și lingvisticii, au reușit să afle cu precizie că piatra conține harta regiunii Ural, cu râurile Belya, Ufimka, Sutolka”.
Dar, cum s-a ajuns la vârsta de 120 de milioane de ani? Cercetătorii au găsit o pereche de scoici străvechi, încapsulate în piatră. Prima, Navicopsina munitus din familia Gyrodeidae, ar putea avea o vechime de până la 500 de milioane de ani. A doua, Ecculiophalus princeps, din subfamilia Ecculiomphalinae, ar putea avea o vechime de până la 120 de milioane de ani.
Este posibil ca aceste scoici să fi fost încapsulate în mod intenţionat în tăbliţe mult mai târziu decât acum 120 de milioane de ani; chiar şi aşa, tăbliţa este extrem de veche.
Unii sunt mai sceptici, susținând că, indiferent de vârsta pietrei, este doar un accident faptul că fisurile seamănă cu Bashkiria. Pentru aceștia, fisurile nu reprezintă o hartă, ci doar reprezintă o coincidență interesantă.