Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Definiția pentru ființe interdimensionale sau inteligențe interdimensionale este cea a unor entităţi teoretice sau reale, care există într-o dimensiune dincolo de a noastră. În ciuda faptului că se crede că astfel de ființe le putem întâlni doar în SF, fantezie și supranatural, există numeroși ufologi care se referă la ele ca la nişte ființe reale.
Ipoteza interdimensională a fost propusă de mai mulţi ufologi ca Jacques Vallée, care sugerează că obiectele zburătoare neidentificate (OZN-uri) și evenimentele conexe (cum ar fi observațiile extraterestre) implică vizite de la ființe din alte „realități” sau „dimensiuni”, care coexistă cu ale noastre. Unii s-au referit la aceste ființe ca fiind vizitatori dintr-un alt univers. Cu alte cuvinte, Vallée și alți autori sugerează că extratereștrii sunt reali, dar există nu în dimensiunea noastră, ci într-o altă realitate, care coexistă cu a noastră.
Această teorie este o alternativă la ipoteza extraterestră care sugerează că extratereștrii sunt ființe avansate de spațiul cosmic, care există în Universul nostru.
Ipoteza interdimensională susține că OZN-urile sunt o manifestare modernă a unui fenomen care a avut loc de-a lungul istoriei umane, şi care în timpurile anterioare a fost atribuită creaturilor mitologice sau supranaturale.
Unii ufologi, precum John Ankerberg și John Weldon, care susțin ipoteza interdimensională, susțin că observațiile OZN-urilor se încadrează în fenomenul spiritualist. Comentând diferența dintre ipoteza extraterestră și rapoartele pe care oamenii le-au făcut despre întâlnirile cu OZN-uri, Ankerberg și Weldon cred că cei aflaţi în OZN-uri pur și simplu nu se comportă ca nişte vizitatori extratereştri.
Această ipoteză interdimensională a făcut un pas mai departe în cartea „OZN-uri: Operațiunea Troianului” publicată în 1970, unde autorul John Keel a legat OZN-urile de concepte supranaturale precum fantome și demoni.
Ipoteza interdimensională este una mai bună, deoarece explică mai logic modul în care „extratereștrii” ar putea călători în spațiu pe distanțe mari. Distanța dintre stele face imposibilă călătoria interstelară folosind mijloacele convenționale și, din moment ce nimeni nu a demonstrat un motor antigravitațional sau orice altă mașinărie care ar permite unui călător să se deplaseze în Cosmos cu o viteză apropiată de viteza luminii, ipoteza interdimensională are mai mult sens.
Conform acestei teorii, nu este necesar să se utilizeze nicio metodă de propulsie deoarece OZN-urile nu sunt nave spațiale, ci dispozitive care călătoresc între diferite realități.
Conform cercetătorului Hilary Evans, OZN-urile pot apărea și dispărea, nu numai din vedere, ci din radar; întrucât OZN-urile interdimensionale pot intra și părăsi dimensiunea noastră după bunul plac, ele ar avea şi capacitatea de a se materializa și dematerializa. Pe de altă parte, Evans susține că, dacă cealaltă dimensiune este doar puțin mai avansată decât a noastră, aceasta ar explica tendința OZN-urilor de a reprezenta tehnologii apropiate de viitorul nostru.
Deşi cele de mai sus pot suna ca ceva SF, există un document secret declasificat din arhivele FBI, în care vorbește despre ființe interdimensionale și despre modul în care „navele lor spațiale” au capacitatea de a se materializa și dematerializa în propria noastră dimensiune. Iată o transcriere a unora dintre cele mai importante detalii ale raportului:
* O parte din discuri transportă echipaje; altele sunt sub control de la distanță;* Misiunea lor este pașnică;* Acești vizitatori sunt asemănători oamenilor, dar cu dimensiuni mult mai mari;* Ei nu sunt oameni de pe Pământ, dar provin din propria lor lume;* Ei nu provin de pe o planetă fizică, ci de pe o planetă eterică care se pătrunde cu a noastră și nu ne este perceptibilă;* Corpurile vizitatorilor și maşinile zburătoare se materializează automat la intrarea în zona vibratorie a materiei noastre dense;* Discurile posedă un tip de energie radiantă.