Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Mulţi se întreabă care e originea ţiganilor / romilor şi cum au ajuns ei în Europa? Să nu uităm că ei mai poartă numele de „Gypsie”, care pare să fie chiar o deformare a cuvântului „egipteni”.
Unii autori însă pretind că ei ar fi originari de pe țărmurile Eufratului (Irak); și e fapt sigur că tipul rasei se apropie în mod surprinzător de caracterul fizionomie al vechilor asirieni. Unul din triburile lor ar fi fost strămutat în Franța, de către Constantin V Copronymul, în anul 755. Regele sau voevodul acestui trib se numea Asingann. De aici numele de „Zingannes”, fie „Ziganes”, „Zingari” la italieni, „Ciganos” la portughezi și „Țigani” la noi.
In sfârșit, o altă părere este aceea că ţiganii ar proveni din India.
Foarte interesant, dar Etienne Pasquier, în vestita lui lucrare istorică „Cercetări în trecutul Franței”, arată că în anul 1427, 12 pocăiți, care se dădeau drept creștini din Egiptul-de-jos, alungați de Sarrasini, au venit la Roma spre a se spovedi Papei care, drept canon, le-a prescris să rătăcească 7 ani prin lume, fără să doarmă în pat. Printre ei se afla un duce, un conte, și 6 cavaleri; suita lor era de 120 persoane.
Când au sosit la Paris, toată lumea a dat năvală să-i vadă. Aveau părul negru-creț și purtau cercei de argint în urechi. Femeile lor fumau ziua întreagă și ghiceau norocul drumeților. Episcopul îi sili să se depărteze, excomunicând pe acei care recurgeau la sfaturile lor.
În perioada Evului Mediu târziu, în Europa ţiganii erau primiți cât se poate de rău: erau excomunicați, alungați sub pedeapsa de a fi trimiși la galere. În Italia, în Danemarca, în Olanda, în Germania, stăpânirea făcu împotriva lor legile cele mai riguroase.