Unul dintre cei mai de seamă actori români de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea a fost Petre Liciu, decedat pe 1 aprilie 1912, în urma unei operații nereuşite la rinichi.
Despre el se pot spune multe, dar cea mai impresionantă întâmplare legată de marele actor a avut loc în anul 1909, la Galaţi. După un spectacol de teatru, el s-a dus să ia masa la o cârciumă a unuia Moise, renumit pentru fripturile sale grozave. Dar nu apucase bine să înghită prima bucățică și se auzi de-afară strigăte de „foc!”– Unde arde? – întrebă Liciu, ridicându-se de la masă.– Vizavi la Silberstein! – răspunse chelnerul.
Liciu a dat să mănânce, dar țipetele se întețeau, devenind la un moment dat infernale. Lumea strânsă în fața casei care ardea, mărea zgomotul stârnit de cei care-și vedeau avutul în pericol, dar nimeni nu lua vreo măsură de salvare.
Peste câteva minute, un țipăt sfâșietor acoperi larma: „Copilul! Salvați-mi copilul!” – strigă o femeie smulgându-și părul.– Ce este? se interesă Liciu.– Copilul lui Ițic Silberstein a rămas în casă și nu se găsește cineva să-l scape, primi răspunsul actorul.
Calm, Liciu și-a întrerupt masa, n-a spus un cuvânt și a ieşit pe ușă. În stradă, Liciu se duse la femeia disperată și-o întrebă: – Unde e odaia cu copilul?– Acolo, i-arată femeia spre o fereastră de la etaj, de unde ieșea fum gros și limbi de foc.
Liciu se azvârli în flăcări. Curajul actorului a stârnit alte țipete – de astă dată de admirație din partea mulţimii.– Cine este omul acesta? – se interesară unii.– Liciu, artistul Liciu – spuse cineva.
Peste câteva minute, apăru Liciu cu un copil în brațe. Uralele l-au întâmpinat. Mulți i-au sărutat mâinile.– Lăsați oamenilor, că n-am făcut cine știe ce ispravă – spuse Liciu.– Dar cum o să mă plătesc eu față de dumneavoastră? îi spuse tatăl copilului Silberstein.– Spunând cunoscuților că ți-a salvat copilul Petre Liciu.
Liniștit, actorul-erou reintră în restaurant și spuse chelnerului: „Fă-mi altă friptură, că asta s-a răcit.”