În timp ce locuitorii unui vechi oraș din Orientul Mijlociu, numit acum Tall el-Hammam, își desfășurau activitatea zilnică într-o zi în urmă cu aproximativ 3.600 de ani, nu aveau idee că o rocă spațială nevăzută se îndrepta spre ei, cu o viteză de aproximativ 61.000 km/h.
Strălucind prin atmosferă, roca cosmică a explodat într-o minge de foc masivă la aproximativ 4 kilometri deasupra solului. Explozia a fost de aproximativ 1.000 de ori mai puternică decât bomba atomică de la Hiroshima. Locuitorii șocați care au privit-o au fost orbiți instantaneu. Temperaturile aerului au crescut rapid peste 2.000 grade Celsius. Îmbrăcămintea și lemnul au luat imediat foc. Săbiile, sulițele, cărămizile și ceramica au început să se topească. Aproape imediat, întregul oraș a fost cuprins în flăcări.
Câteva secunde mai târziu, o undă de şoc masivă a cuprins orașul. Având aproximativ 1.200 km/h, a fost mai puternică decât cea mai mare tornadă înregistrată vreodată. Fiecare clădire din oraş a fost distrusă. Niciunul dintre cei 8.000 de oameni și niciun animal din oraș nu a supraviețuit.
Aproximativ un minut mai târziu, la 22 km vest de Tall el-Hammam, undele exploziei au lovit orașul biblic Ierihon. Zidurile Ierihonului au căzut și orașul a ars de la temelii.
Totul sună ca scenariul unui film dezastruos de la Hollywood. De unde știm că toate acestea s-au întâmplat de fapt lângă Marea Moartă, în Iordania, cu milenii în urmă?
Au fost necesari aproape 15 ani de săpături minuțioase realizate de oamenii de ştiinţă (arheologi, geologi, geochimiști, geomorfologi, mineralogi, paleobotaniști, sedimentologi, medici). De asemenea, au fost necesare analize detaliate ale materialului excavat de către mai mulţi cercetători din SUA, Canada și Republica Cehă. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista „Scientific Reports”.
Cu ani în urmă, când arheologii priveau asupra săpăturilor din orașul în ruină, puteau vedea un strat negru („strat de distrugere”) de 1,5 metri grosime de cărbune, cenușă, cărămizi topite și ceramică topită. Era evident că o furtună intensă de foc a distrus acest oraș cu mult timp în urmă.
Nimeni nu era exact sigur ce s-a întâmplat acolo, dar acel strat nu a fost cauzat de un vulcan, cutremur sau război. Niciunul dintre aceste motive nu era capabil să topească metalul, cărămizile și ceramica.
Cu ajutorul unei simulări pe calculator, specialiştii au ajuns la concluzia că vinovat de dezastrul din Orientul Mijlociu a fost un asteroid similar cu cel care a doborât 80 de milioane de copaci în Tunguska, Rusia, în 1908. Nu a fost destul de uriaş pentru a provoca dezastrul mondial al dinozaurilor de acum 65 de milioane.
La fața locului, au fost găsite boabe de nisip fine, numite cuarț de șoc, care s-au format în urma unei presiuni imense. Stratul de distrugere conține, de asemenea, mici particule dure, asemănătoare diamantelor. Se pare că lemnul și plantele din zonă au fost transformate instantaneu în acest material asemănător diamantelor, de către presiunile și temperaturile ridicate ale mingii de foc.
Stratul de distrugere conține, de asemenea, mici bile de material topit mai mici decât particulele de praf din aer. Denumite sferule, acestea sunt formate din fier și nisip vaporizat, care s-au topit la aproximativ 1.590 de grade Celsius.
Împreună, toate aceste dovezi arată că temperaturile din oraș au crescut mai mult decât cele ale vulcanilor, războiului sau incendiilor. Singurul proces natural care ar fi putut produce aşa ceva este un impact cosmic.
A existat vreun martor ocular care a supraviețuit exploziei? E posibil ca o descriere orală a distrugerii orașului să fi fost transmisă de generații până când a fost înregistrată în povestea Sodomei din Biblie. Biblia descrie devastarea unui centru urban de lângă Marea Moartă – pietre și foc ce au căzut din cer – care au incendiat un oraş, locuitorii lui fiind ucişi.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): articolul „A Tunguska sized airburst destroyed Tall el-Hammam a Middle Bronze Age city in the Jordan Valley near the Dead Sea” / nature.com