Cele mai vechi centre de civilizație umană cunoscute sunt datate undeva în mileniul al IV-lea î.Hr., în jurul marilor fluvii – Nil, Tigru, Eufrat, Indus. Însă, în anii ’90, un grup internațional de arheologi a dezgropat unul dintre cele mai misterioase complexe de ruine de pe planetă – Mehrgarh, din regiunea pakistaneză Beluchistan (Baluchistan).
Prima concluzie uluitoare a fost aceasta: în straturile Mehrgarh-ului se află artefacte ale omului, realizate cu peste 3.000 de ani înainte de aşezările umane binecunoscute Mohenjo-Daro și Harappa!
A doua concluzie: istoricul Monique Lachevalier a demonstrat că în această localitate, aflată în apropierea trecătorii Bolan și acoperind peste 500 de hectare, agricultorii se ocupau cu strânsul recoltei încă din anul 6000 î.Hr.! Astfel, orzul, ovăzul, grâul erau sigur cultivate cu 8.000 – 9.000 de ani în urmă, alături de curmali și arborii de jujuba. Se vâna în acele timpuri, dar se creșteau și animale pe lângă locuințele de piatră, destul de sofisticate, ale locuitorilor vremii. În cele mai joase straturi, s-au descoperit piatră șlefuită, dar și podoabe, turcoaze, ca și lapislazuli.
Straturi se suprapun peste straturi, secol de secol, mileniu de mileniu, culturi și civilizații s-au succedat, lăsând urme în solul Belucistanului oseminte, unelte și arme din piatră, vase din ceramică, bijuterii și obiecte de artă uimitor de bine realizate – toate desemnând un surprinzător focar de civilizație.
Spre anul 2000 î.Hr., spun arheologii, din motive necunoscute, în Mehrgarh viața încetează. Au pierit locuitorii sau au emigrat, părăsindu-și orașul natal? Mai degrabă ultima ipoteză poate fi acceptată; cert este că, brusc, străvechea cetate piere, dispare, o acoperă praful, pământul și apele. Și numai o întâmplare norocoasă – o deviere de râu – renaște pentru marea carte a poveștii lumii această necunoscută civilizaţie.