Tutana este un sat din județul Argeș, care aparține de comuna Băiculești și se află situat la 14 kilometri sud de Curtea de Argeș. Mănăstirea Tutana este una dintre cele mai importante centre monahale din România, fiind compusă din biserică, turnul clopotniță, casa domnească şi chilii.
Prima atestare documentară este hrisovul lui Radu cel Mare, datat 1 aprilie 1497, în care este atestat „schitul Tutana”. În 1582, Mihnea Vodă, zis Turcitul, reconstruiește biserica pe temelia unei biserici mai vechi, din timpul lui Mircea cel Bătrân. Între 1620-1621, Radu Mihnea reface chiliile. O altă reparație este întreprinsă între 1774-1777. Cutremurul din 1838 a avariat grav biserica. Între 1838-1840 are loc o nouă consolidare, fapt ce a modificat esențial aspectul bisericii, iar turlele au fost reclădite din lemn. Cu prilejul noii consolidări, biserica este pictată de Costin Petrescu, pictură refăcută în 1942 de către Theodor Petrescu. În timpul cutremurelor din 1977 și 1986, biserica este din nou avariată, producându-se fisuri în ziduri. Începând din anul 1988 au loc lucrări de consolidare și renovare.
Se pare că biserica a fost zidită în secolul al XV-lea de către călugărul Popa Nicodim, ajutat de 11 ucenici. Documentele vechi mai vorbesc de o datare, posibil, mult mai veche.
La Tutana există mai multe enigme nedezlegate. În primul rând, în zidul Mănăstirii Tutana se află o cărămidă stranie, zgrafiată. Pe această cărămidă a fost zgrafiată, înainte de ardere, o figură antropomorfă, izbitor de asemănătoare cu un personaj îmbrăcat în costum de scafandru sau astronaut. De asemenea, incitante sunt și inscripțiile (simbolurile) cu aspect cuneiform, aflate în partea superioară a cărămizii.

Dar, acea cărămidă zgrafiată, cu aspect antropomorf, nu este singura ciudățenie. Biserica este înconjurată de o adevărată friză, aflată la nivelul ochilor, compusă din cărămizi zgrafiate, cu simboluri slavone și, mai mult decât atât, cu simboluri paleocreștine, surprinzător de asemănătoare cu cele descoperite în grotele de la Basarabi. Aceste elemente readuc în discuție existența unui loc cultic, de inițiere, mult mai vechi, iar primii constructori atestați ai schitului Tutana au refolosit elementele de bază (cărămizile zgrafiate), ca o continuare a tradițiilor mitice paleocreștine.
Nimeni nu a putut explica prezența acelei cărămizi antropomorfe, cu aspect atât de straniu. Reprezintă o zeitate mai veche, sau meșterul cărămidar din partea locului, impresionat de o ciudată apariție (întâlnire de gradul III ?) s-a grăbit să imortalizeze un personaj straniu și contradictoriu.
La fel de enigmatice sunt și scrijeliturile din partea superioară a cărămizii. Acestea par a avea o înșiruire „logică”, extrem de asemănătoare cu scrierea cuneiformă tip asiriană. Dar de când datează? Și ce enigmă ascunde această inscripție?
Dar, însăși denumirea localității ridică o serie de semne de întrebare. Unii specialiști consideră că are legătură cu denumirea zeului roman Tutanus (apărătorul de dușmani) sau chiar al zeului egiptean Toth (eroul civilizator din mitologia egipteană). În orice caz, trebuie menționat că denumirea Tutana reprezintă un unicat în toponimia localităților din România.
Cu toate aceste supoziții, misterul de la Tutana este încă departe de a fi dezlegat. Poate vor trebui întreprinse săpături arheologice, care să întregească dovezile materiale, arheologice.