Printre cele circa 50 de metale pe care omul zilelor noastre le folosește în cele mai diferite ramuri ale tehnicii și tehnologiei contemporane, există un grup de șase elemente care se disting printr-o trăsătură comună: ele dețin recordul în ceea ce privește raritatea distribuției pe Terra și, în același timp, în ceea ce privește minimizarea producției. Este vorba despre metalele platinice, grupă de elemente din care fac parte nu doar platina, ci şi paladiul, iridiul, osmiul, rodiul și ruteniul. Într-adevăr, răspândirea platinicelor în scoarța planetei noastre este atât de redusă încât ele se găsesc, sub acest aspect, pe ultimul loc între metale. Pe de altă parte, producția mondială de metale platinice este extrem de redusă: numai 437 tone anuale pentru toate cele 6 elemente. Din această infimă cantitate, cam jumătate revine platinei, iar paladiului circa un sfert.
Dintre calitățile platinicelor – metale care, cu excepția platinei, erau complet necunoscute omului în urmă cu 200 de ani – cea mai importantă este rezistența lor la coroziune. Platina, de exemplu, este total inalterabilă în condiții obișnuite de temperatură și presiune. Reactivii cei mai violenți sunt și ei cu totul ineficienți. Chiar „apa regală” nu este în stare să o dizolve decât la temperaturi de peste 500° C. Practic, dat fiind și punctul de topire extrem de ridicat  (1770° C), platina este un metal etern. Iată motivele pentru care nu numai că platina se găsește în natură în stare pură, asemănător aurului, ci ea își găsește și numeroase aplicații în tehnicile actuale de vârf, în fața cărora reputația ei de metal pentru bijuterii pălește puternic.
Cantități importante de platină consumă industria optică pentru fabricarea lentilelor, prismelor, oglinzilor din aparatura de mare precizie. Explicația? Sticla topită aderă și atacă orice metal sau aliaj. Cu excepția platinei, din care se confecționează creuzetele și formele de turnare utilizate în acest domeniu.
În industria chimică lucrurile sunt perfect similare. În mediile puternic corozive în care au loc diferitele reacții și sinteze, singurul material din care se pot confecționa unele piese speciale – creuzete, conducte, agitatoare etc. – este platina. În sfârșit, în aliaj cu alte metale rezistente la temperaturi înalte și medii corozive, platina servește la fabricarea termocuplurilor, acele „termometre electrice” de mare precizie necesare în tehnica „sectoarelor calde”.
Cele mai importante aplicații și le găsește însă platina în industria catalizatorilor. Sub formă de pulbere, ca suspensie sau în stare coloidală în soluții apoase sau solvenți organici, sub formă de site sau fire, platina sau compușii săi sunt catalizatorii ideali ce permit realizarea a numeroase reacții de sinteză chimică.
Paladiul este interesant din același punct de vedere. El prezintă o activitate catalitică puternică fapt pentru care chimiștii îl utilizează larg în reacțiile de hidrogenare, polimerizare, izomerizare etc. Rezistența la oxidare îi permite și accesul la alte domenii, cum ar fi electronica și electrotehnica. Cel de-al treilea membru al familiei, sub aspectul cantităților produse, rodiul, este utilizat în tehnica temperaturilor înalte, la fabricarea termocuplurilor sau creuzetelor, în industria catalizatorilor sau a aparaturii de măsură și control.
Ultimele trei elemente, iridiul,osmiul și ruteniul, sunt atât de rare încât producția lor anuală nu depășește decât câteva tone în întreaga lume. Aplicațiile lor sunt extrem de interesante: iridiul – pentru placarea anticorozivă a diferitelor piese în industria chimică și drept catalizator, osmiul – ca unul dintre cei mai activi agenți catalitici, ruteniul – în industria chimică și electronică.
Un ultim amănunt: aliajul de platină și iridiu, cel mai rezistent material descoperit, deocamdată, de om, din care sunt confecționate etaloanele unităților noastre de măsură – metrul, kilogramul etc. – este, se pare, cel mai în măsură să înfrunte cu succes vicisitudinile imprevizibile ale timpului.