Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Oare câţi dintre voi ştiţi de „Povestea pu*ii” de Ion Creangă? Adică, e vorba de organul masculin, ce nu poate fi reprodus în acest articol (decât cu *), pentru că altfel ar fi penalizat şi cenzurat de Google şi de celelalte reţele sociale. Dar, care este originea cuvântului „pu*ă”, folosit de atâtea ori în vorbirea noastră curentă, însă considerat a fi vulgar?
El este regăsit în limba sanskrită a vechii Indiei sub următoarele forme: „pu*lukAma”, tradus drept „dorinţe cavernoase”, „pu*laokaya” şi „pu*laokita”, tradus drept „având părul corporal ere*tat de extaz”.
De asemenea, mai apar cuvinte de gen „pu*loman„, care este tradus drept „un demon”, dar care înseamnă şi „omul Pu*la”, care este socrul lui Indra si care şi-a abuzat una dintre fete, fapt pentru care Indra l-a şi distrus cu fulgerele sale (de aici traducerea de „demon”). Indra şi-a câştigat astfel şi renumele de „pu*lomabhid” sau „distrugătorul omului Pu*la”.
Tot legat de organul masculin, în limba sanskrită mai există şi cuvântul „pu*laha„, având sens când este tradus drept „călugăr hermetic”. Cuvântul vulgar mai apare în expresia „pu*linajaghanA”, care se referă la personificarea unui râu numit „Gambhtra” şi care are de o parte şi alta două dune de nisip, sugerând doua fese feminine.
Concluzia? Acest cuvânt nu e singurul (există multe altele) care arată o legătură puternică între vechea limbă indiană şi limba geto-tracă (româna arhaică) şi care sugerează că istoria oficială nu e aşa cum ne-a fost predată la şcoală. Aşa cum spuneam într-un articol din 2019 – De ce ni se ascunde că limba latina se trage din limba română străveche şi nu invers? De ce ni se ascunde că împăratul Traian a fost de origine tracă (dacă)? – este extrem de posibil ca la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se născuse chiar latina. Aşadar, limba latină era una din limbile care se trăgeau din limba românească arhaică, ce era înrudită, la rândul ei, cu limba sanskrită.