Fuente Magna este un artefact foarte controversat, denumit uneori Piatra Rosetta Americii. Acest obiect misterios ridică o serie de întrebări interesante: cum a ajuns un artefact antic, cu scriere cuneiformă sumeriană, în Anzi? A existat vreo legătură în antichitate între sumerieni și locuitorii din Anzi, aflați la mii de km distanță?
Fuente Magna este un vas mare de piatră care seamănă cu un castron. A fost descoperit accidental în 1958 de către un fermier care lucra lângă Lacul Titicaca din Bolivia. Artefactul a fost dus la primăria din La Paz. Pe vas se află mai multe gravuri frumoase cu motive zoologice și personaje antropomorfe. Cu toate acestea, cel mai interesant este scrisul cuneiform sumerian găsit pe vas.
Artefactul a fost păstrat în Museo de los Metales Preciosos („Muzeul Metalelor Prețioase”) timp de aproape 40 de ani, înainte ca doi cercetători bolivieni, argentinianul Bernardo Biados și arheologul Freddy Arce, să încerce să examineze obiectul și misterioasa sa origine.
Când arheologul bolivian Max Portugal Zamora a aflat despre acest obiect, a făcut mai multe încercări de a descifra scrisul, dar nu a reușit, pentru că nu a înțeles că bolul era un tip de text cuneiform datând de vreo 5.000 de ani. După o examinare atentă a lui Fuente Magna, expertul Dr. Clyde A. Winters a stabilit că probabil era un scris de origine proto-sumeriană, care se găsește pe multe artefacte din Mesopotamia.
Multă vreme, Fuente Magna a fost considerat un fals. Acesta este adesea cazul artefactelor care reprezintă o provocare și o amenințare pentru știința oficială. Cu toate acestea, după o examinare mai atentă, cercetătorii au putut concluziona că artefactul era autentic. Totuși, specialiştii nu au putut descifra inscripția gravată cu scriere cuneiformă sumeriană.
Dr. Winters credea că cercetătorii nu au putut descifra scrierea deoarece au refuzat să compare scrierea proto-elamită și proto-sumeriană cu alte sisteme de scriere utilizate în anii 3000-2000 î.Hr. El a comparat scrierea cu cea libio-berberă folosită în Sahara acum 5000 de ani. Această scriere a fost folosită de proto-dravidieni (din valea Indusului), proto-elamiți și proto-sumerieni. Acești oameni au trăit anterior în Africa de Mijloc, până când deșertificarea extinsă a Saharei a început după anul 3500 î.Hr.
Potrivit doctorului Winters, inscripția de pe vas sugerează că străvechiul artefact a fost folosit pentru a face libații zeiței Nia, cerându-se fertilitate și pentru a oferi mulțumiri faunei și florei bogate din zonă, care au făcut posibil ca aceşti exploratori sumerieni să se obişnuiască în Bolivia.
Această zeiță (Nia) a fost foarte populară printre oamenii antici din Libia și din alte părți ale Africii de Mijloc, înainte ca acești oameni să părăsească regiunea pentru a stabili Mesopotamia, Valea Indusului și Creta minoică.
Existența artefactului și scrierea cuneiformă sugerează că a existat o legătură puternică între civilizația sumeriană și cultura antică din Bolivia. „Cum este posibil ca inscripții proto-sumeriene să fi fost găsite într-un vas aflat în apropierea lacului Titicaca, la 3800 de metri deasupra nivelului mării, la mii de kilometri distanță de zona în care locuia poporul sumerien?”, se întreabă cercetătorul de istorie antică Yuri Leveratto.
Aceasta înseamnă că sumerienii au traversat oceanul cu mii de ani în urmă și au lăsat urme ale civilizației lor. Investigațiile ulterioare ale unor astfel de artefacte antice intrigante și misterioase pot arunca mai multă lumină asupra traversărilor transatlantice preistorice și asupra influenței pe care civilizația sumeriană a avut-o asupra vechilor oameni din Bolivia, Peru și alte țări din America de Sud și, desigur, chiar America de Nord.