Gonzague de Reynold (1880-1970) a fost un scriitor elveţian, istoric și activist politic de dreapta. De-a lungul carierei sale de 6 decenii, el a scris mai mult de 30 de cărți, subliniind viziunea sa tradiționalistă catolică și naționalistă elvețiană.
În lucrarea sa din 1943, Qu’est-ce que l’Europe? / „Ce este Europa” (ce face parte din monumentalul ciclu de opere „La Formation de l’Europe” / „Formarea Europei”, Reynold explică cum de Europa a înflorit atât de mult în istorie. Iată câteva idei din această lucrare:
– Există două Europe. Una orientală, a cărui limită este fixată pe râul Don (Rusia, care se varsă în Marea Azov). Alta, occi­dentală care începe din hotarul celei dintâi, – o linie dreapta de la Baltica la Marea Neagră, pe Vistula şi Nistru – şi se termină la Atlantic.
– Europa orientală (Eurasia): câmpie simplă şl amorfă, poartă deschisă invaziilor, neevoluată, cu o viaţă socială rudimentară, cu două forme de proprietate (marile latifundii sau proprie­tăţile colective) prelungite din viaţa nediferen­ţiată a tribului, nomadismul pastoral din stepe menţinându-i un aspect de primitivitate, slab populată, incapabilă de acţiuni civilizatorii.
– Europa occidentală: peisaj ondulat, cu linii de rezistenţă şi apărare în caterele munţilor, cu largi ieşiri la mările care invită la expansiune, potenţial colonizator şi civilizator, pământ variat pentru culturi variate, cursuri mari de ape favorabile industrializărilli şi dezvoltării vieţii urbane, nivel ridicat de viaţă socială (în conse­cinţă, populaţie cu indice de densitate mare), focare de cultură.
– Europa occidentală este adevărata Europă. Căror condiţiuni na­turale se datorează acest fenomen?
1) Aşezării maritime. Europa – Europa occidentală – este un conti­nent maritim. Înconjurat de apele Mediteranei şi ale Oceanului Atlantic, care pătrund adânc în uscatul ei, Europa occidentală este în totul tri­butară mării. Prin mare, începând din sudul grec, s-a descoperit, prin ea s-a civilizat, prin ea s-a încreştinat, prin ea s-a apărat şi tot prin ea s-a avântat mai târziu către lumea nouă. Europa s-a construit pe această splendidă faţadă de lu­mină care este Mediterana, leagănul umanismu­lui elen şi al universalismului Romei.
2) Reţeaua de râuri şi de căi fluviale, care străbate uscatul, permiţând schim­burile şi înflorirea civilizaţiei. O adevărată func­ţiune de vase comunicante ale unităţii şi bunei stări continentale.
3) Relieful solului. Din punc­tul acesta de vedere, Europa este cel mai fericit dintre continente. Pământul ei variat şi unitar, oferă o gamă întreagă de aspecte: de la tundra subpolară, până la exuberanţa florei subtropicale, totul fiind plin de peisaje armonioase, permiţând fiecărui grup uman să-şi dezvolte personalitatea şi stilurile de culturi originale, fără a ex­clude însă influenţele şi schimburile reciproce.