Putinele legende o infatiseaza pe Ileana Cosanzeana a fi zana cea mai frumoasa, „cu ochii din soare, cu trupul din mare si cu hainele de flori”. Ileana Cosanzeana ia si da mirosul florilor, fiind stapana lor. Ea ar fi si „stapana vacilor frumoase si laptoase” si se arata numai la Sanziene.
Cele mai multe legende o arata a fi sora soarelui care a cerut-o de sotie. Ca sa scape de incest, Ileana Cosanzeana s-a slutit sau s-a aruncat in mare, sau s-a prefacut in luna. Pe vremea cand soarele era imparat, om cu capul de aur, Ileana era sora lui, „trup de femeie, iar capul ii era de argint”. In ziua nuntii cu fratele ei, Dumnezeu a rapit-o din biserica si a aruncat-o in mare, prefacand-o in mreana. Fiindca soarele a vrut sa o caute si in mare, Dumnezeu a prefacut-o luna pe cer, ca sa nu o mai vada soarele.
In basme, Ileana Cosanzeana este tipul fecioarei idealizate, frumusetea intruchipata, ravnita ca sotie de protagonisti sau de rivalii acestora. Atributele frumusetii sunt maxime, nemaiintalnite, epitetele insotind de obicei numele sau ori de cate ori revine in naratiune. Ileana Cosanzeana mai poarta si alte nume, ca Ileana Rujuleana, Ruja Rujulina, Floarea Florilor, Frumoasa Lumii, Zana Dobrozina, Mandra Lumii, Craiasa zanelor, Rora cea frumoasa, etc. Ea are de obicei origine miraculoasa, fiind facuta din roua de 12 zane si locuieste la mari departari, in locuri inaccesibile, spre deosebire de Fat-Frumos, care pleaca dintr-o familie terestra.
Ileana Cosanzeana e uneori o fiinta maligna; cu totul rar, Ileana intruchipeaza fecioara razboinica, stapanitoare intr-o tara femeiasca, avand straji numai de femei. Ea castiga toate razboaiele, iar cei invinsi erau mancati, cu oasele lepadate intr-o poiana.