Unul dintre cele mai incredibile cazuri de întâlnire de gradul III (cu extratereştrii) este cel al unei femei pe nume Betty Aho. Prima ei experienţă OZN pe care şi-o amintea conştient s-a petrecut în seara zilei de 25 ianuarie 1967. Betty era în bucătărie, iar părinţii ei, ca şi cei 7 copii ai ei, având între 3 şi 11 ani, se uitau, în camera de zi, la televizor. Soţul ei era atunci în spital, refăcându-se după un accident de automobil.
În jurul orei 18:15, luminile din casă au început să pâlpâie puternic, sfârşind prin a se stinge. Pe geamul care cădea spre un câmp larg pătrunde o lumină roşie-portocalie care pulsează. Betty îi roagă pe mama ei şi pe copii să rămână în camera de zi, iar tatăl ei merge la fereastră să vadă ce se întâmplă. El va declara ulterior, în scris, că a văzut patru arătări (înalte de 1,10-1,30 metri, cu pielea cenuşie, capetele mari, având formă de pară întoarsă), care veneau spre ei sărind ca nişte lăcuste. Când îl zăresc, arătările se opresc. Tatăl simte un soi de ameţeală, după care nu-şi va mai aminti nimic.
Betty, în schimb, va vedea arătările intrând în casă, trecând prin uşa de lemn ca şi când n-ar fi fost acolo. Erau identice, cu excepţia celui care părea şef şi care era ceva mai înalt. Ochii mari, ca de pisică, contrastau cu lipsa nasului, înlocuit cu două găuri în locul nărilor şi cu gura care semăna cu o cicatrice orizontală. Purtau un soi de uniforme lucioase, albastru închis, mulate pe corp, cu o emblemă pe braţul stâng, înfăţişând o pasăre cu aripile desfăcute.
Cam atât îşi aminteau conştient. Betty, foarte religioasă, era convinsă tot mai mult, pe măsura trecerii timpului, că a asistat la vizita unor îngeri. Ea îşi va instrui membrii familiei să nu povestească nimănui întâmplarea. Abia în 1975, citind în ziar o invitaţie făcută de dr. J. Allen Hynek, adresată celor care au văzut OZN-uri, se hotărăşte să-şi descrie păţania…