Sighișoara, încă din secolul al XII-lea, a devenit una dintre principalele cetăți locuite din Transilvania. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, mai mulți autori au strâns o culegere de fenomene ciudate, adunate din vechile cronici medievale. În aceste cronici, putem întâlni o serie de descrieri mai mult decât surprinzătoare, ale unor fenomene care astăzi pot fi lesne incluse în categoria fenomenelor OZN.
lată câteva asemenea fenomene bizare, redate de cronicarii sighișoreni: „În 1600 s-au arătat semne înspăimântătoare; la 28 februarie, pe cer au apărut trei sori. La 19 mai s-au văzut pe cer două armate în goană nebună spre răsărit. Se zice că într-o tabără militară soldații au fost atacați de o mulțime mare de iepuri, iar vârful sulițelor le-a ars din senin. Într-o noapte s-a făcut lumină ca ziua, iar altă dată cerul a devenit roșu ca focul, încât apa Târnavei părea de sânge. În vreo trei dimineți s-a văzut spre răsărit o stea mare și neagră, iar altădată a plouat cu sulf.”
Să încercăm analiza acestor mărturii. Ce au fost acei „sori” apăruți pe cer? Iluzie optică, fenomen de refracție sau o formațiune de OZN-uri pe cerul Sighișoarei? Din păcate, cronicarul este lacunar, neprezentându-ne niciun indiciu dacă acești „sori” se aflau în mișcare. La fel de ciudată este și relatarea despre cele două „armate în goană” spre răsărit. Iarăși, o simplă viziune sau un aparat de zbor ce a scos sunete ciudate și înspăimântătoare pentru martorii medievali. Lumina ciudată, penetrantă în miez de noapte, nu reprezintă o noutate pentru cei familiarizați cu fenomene stranii.
Poate elementul cel mai contradictoriu îl reprezintă „acea stea mare și neagră” care s-a perindat deasupra orașului timp de trei zile. Pentru asemenea obiect întunecat, cu aspect metalic, nu stau în picioare explicațiile convenționale.